Nu reuşim să ne însănatoşim? Stim cine-i vinovatul.

Distribuie!

Boala. Ne da tarcoale de cand ne nastem pana murim. Uneori loveste. De cele mai multe ori reusim sa „param” lovitura”. Atunci nu „acuzam”pe nimeni. Uitam chiar si sa fim recunoscatori cuiva. Suntem bucurosi ca am scapat si gata.

Daca insa nu reusim sa „param” lovitura gasim intotdeauna un vinovat. Si de cele mai multe ori vinovat e medicul.

Ba ca nu-i suficient de pregatit, ba ca daca l-am fi „cointeresat” si-ar fi dat mai mult interesul, ba ca nu a mai vrut sa ne opereze, pentru ca stia probabil ca operatia nu mai ajuta cu nimic, ba ca nu ne-a prescris cele mai bune tratamente, ba ca … gasim intotdeauna un motiv pentru care sa-l acuzam.

Noi nu suntem vinovati niciodata. Nu suntem vinovati ca am fumat „ca turcii” zeci de ani, ca am mancat „ceafa de porc” sau slanina afumata cat a’ncaput in noi, ca nu putem sa socotim de cate ori am dus la gura paharul cu palinca, ca ne-a placut mancarea in care grasimea musteste, ca am consumat o lingura de sare la o masa, ca am pus trei lingurite de zahar intr-o amarata de ceasca de cafea sau ca am stat 7 ore pe zi in fotoliu cu telecomenada in mana.

Nuuuuuu! Astea nu conteaza. Astea sunt „bucuriile vietii.




Acuma astepti de la medic sa fie Dumnezeu. Si daca el, oricat ar incerca, nu reuseste, e vinovat.

Culmea e ca il gasesti tot pe el vinovat in timp ce tu mergi inainte insotit de „bucuriile vietii”.

Postat în Uncategorized