Saitul care te invata cum sa nu te lasi jecmanit in farmacie, pret compensat, necompensat, pret de referinta, echivalentele medicamentului, prospect …
MIOFILIN – prospect
Avertisment!
MIOFILIN injectabil este un medicament.
Folositi MIOFILIN injectabil doar daca v-a fost prescris de un medic.
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Miofilin 24 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru de soluţie conţine aminofilină 24 mg.
Fiecare fiolă a 10 ml conţine aminofilină 240 mg.
Excipient: metabisulfit de sodiu 1,2 mg/ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul stării de rău astmatic, în caz de control insuficient prin administrarea unui beta-2 mimetic,
eventual asociat cu un anticolinergic.
Beta-2 mimeticul, cu sau fără un anticolinergic, rămâne tratamentul de primă intenţie în astmul bronşic
acut agravat (efect bronhodilatator puternic).
Astmul bronşic acut agravat necesită internare în secţia de terapie intensivă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Se administrează injectabil, exclusiv pe cale intravenoasă, cu o viteză foarte mică: 5–10 minute.
Posologia se va adapta în funcţie de particularităţile individuale, de efectul terapeutic şi de reacţiile
adverse.
Miofilin este indicat la adulţi, vârstnici, adolescenţi şi copii.
Doze
Adulţi şi adolescenţi
Doza recomandată medie este de 0,6 mg/kg şi oră, în perfuzie intravenoasă continuă, administrată
după o doză de încărcare de 5 mg/kg, în perfuzie intravenoasă lentă, cu durata de 30 minute (în
absenţa tratamentului prealabil cu teofilină).
De exemplu, pentru un adult cu greutatea de 50 kg, care nu a fost tratat anterior cu teofilină, se va
administra o fiolă de 240 mg, în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute, urmată apoi de o
perfuzie intravenoasă continuă cu o fiolă, timp de 8 ore.
Tratamentul se va administra în spital, în unităţile de terapie intensivă.
2
Vârstnici (peste 65 de ani)
Doza recomandată medie este de 0,3 mg/kg şi oră, în perfuzie intravenoasă continuă, administrată
după o doză de încărcare de 5 mg/kg, în perfuzie intravenoasă lentă, cu durata de 30 minute (în
absenţa tratamentului prealabil cu teofilină).
Copii
Doza recomandată este de 0,7–1,2 mg/kg şi oră, în funcţie de vârstă, în perfuzie intravenoasă continuă,
administrată după o doză de încărcare de 7 mg/kg, în perfuzie lentă, cu durata de 20-30 minute (în
absenţa unui tratament anterior cu teofilină).
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă, afecţiuni hepatice
Doza recomandată medie este de 0,1–0,2 mg/kg şi oră, în perfuzie intravenoasă continuă, administrată
după o doză de încărcare de 5 mg/kg, în perfuzie intravenoasă lentă, cu durata de 30 minute (în
absenţa tratamentului prealabil cu teofilină).
Farmacocinetica aminofilinei este influenţată de o serie de factori care includ: vârsta, fumatul, stări
patologice, dieta, interacţiuni medicamentoase; doza de aminofilină trebuie individualizată cu multă
atenţie şi concentraţia serică de teofilină trebuie monitorizată.
Atât la copil, cât şi la adult, trebuie verificată concentraţia plasmatică de teofilină după instituirea
tratamentului pe cale intravenoasă.
O concentraţie plasmatică eficace în ceea ce priveşte bronhodilataţia este cuprinsă între
5-15 micrograme/ml.
Reacţiile adverse pot să apară la o concentraţie care depăşeşte 15 micrograme/ml, iar la
20 micrograme/ml pot surveni reacţii adverse toxice grave.
Aportul de teofilină se poate calcula astfel: la fiecare 0,5 mg/kg de aminofilină, creşte concentraţia de
teofilină cu 1 micrograme/ml.
După realizarea ameliorării clinice, se va trece la forma farmaceutică cu administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Miofilin este contraindicat în următoarele situaţii:
– Infarct miocardic acut;
– Tahicardie acută;
– Hipersensibilitate la aminofilină, teofilină, etilendiamină sau la oricare dintre excipienţii acestui
medicament;
– Hipersensibilitate la alţi derivaţi xantinici;
– Administrarea concomitentă cu alţi derivaţi xantinici, ceai sau cafea;
– Porfirie acută intermitentă;
– Hemoragii cerebrale;
– Nefrită acută;
– Epilepsie;
– Ulcer gastro-intestinal: contraindicaţie relativă;
– Administrarea intramusculară a medicamentului.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Dacă administrarea intravenoasă se realizează prea repede, ea poate antrena convulsii, hipertermie şi
colaps. Se va administra cu o viteză care să nu depăşească 25 mg/minut.
Administrarea la pacienţii cu infarct miocardic pot fi letală, din cauza scăderii bruşte a tensiunii
arteriale.
Miofilin se va administra cu prudenţă în următoarele situaţii:
– insuficienţă cardiacă: se recomandă scăderea dozelor din cauza riscului de supradozaj;
– insuficienţă coronariană, hipertensiune arterială;
3
– angină pectorală instabilă;
– predispoziţie la tahicardie;
– cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
– hipertiroidie;
– vârste extreme: nou-nascuţi, vârstnici;
– obezitate: dozele vor fi ajustate în funcţie de greutatea ideală;
– ulcere gastrice sau duodenale în antecedente;
– porfirie;
– insuficienţă hepatică: se recomandă scăderea dozelor, din cauza riscului de supradozaj;
– antecedente de manifestări epileptice;
– tratamente cu alte medicamente (vezi pct. 4.5);
– glaucom;
– diabet zaharat;
– boli febrile.
Precauțiile speciale (vezi ajustarea dozelor la pct. 4.2) sunt necesare în utilizarea de Miofilin la
pacienţii cu disfuncții hepatice sau renale. Administrarea de Miofilin la pacienţii cu vârsta peste
60 ani, mai ales la vârstnicii cu comorbidităţi, grav bolnavi şi/sau sub tratament intens este însoțită de
un risc mai mare de intoxicație. Astfel, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică de teofilină.
Datorită variaţiilor individuale mari privind metabolizarea teofilinei (componenta activă din molecula
aminofilinei), este necesară adaptarea dozei în funcţie de apariţia reacţiilor adverse şi/sau de
concentraţia plasmatică.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică (mai ales ciroză), concentraţie plasmatică
redusă de oxigen (hipoxemie), hipertermie persistentă, pneumonie, infecţii virale (mai ales gripă),
disfuncţii tiroidiene (mai ales hipertiroidie) şi la cei care utilizează anumite medicamente (vezi
pct. 4.5) doza de teofilină trebuie redusă. Timpul de înjumătăţire plasmatică a teofilinei este prelungit
la majoritatea acestor pacienţi şi medicamentul poate să se acumuleze până la concentraţii toxice.
Supradozajul poate să apară datorită unor doze inadecvate, doze repetate la intervale prea mici sau prin
efect aditiv cu alte medicamente asociate.
Excipient
Metabisulfitul de sodiu poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Miofilin acţionează sinergic cu alte medicamente xantinice, β-simpatomimetice, cafeină şi alte
substanţe similare. Miofilin nu se administrează concomitent cu alţi derivaţi de xantină, ceai sau cafea.
Degradarea accelerată a teofilinei și/sau biodisponibilitatea scăzută și scăderea eficacităţii poate apărea
la fumători şi la utilizarea concomitentă a următoarelor medicamente:
– Derivaţi barbiturici (în special fenobarbital și pentobarbital), carbamazepină, fenitoină, primidonă,
isoproterenol, hidroxid de magneziu, moracizină, ritonavir, rifabutină, rifampicină, sulfinpirazonă
şi preparate pe bază de plante care conţin sunătoare. În aceste cazuri, dozele de Miofilin ar putea fi
crescute.
Degradarea lentă și/sau creșterea concentrației de teofilină în plasmă, cu un risc crescut de supradozaj
și reacţii adverse poate apărea la utilizarea concomitentă a următoarelor medicamente:
– Contraceptive orale, antibiotice macrolide (de exemplu eritromicină, claritromicină, josamicină,
roxitromicină și spiramicină), chinolone (inhibitori ai girazei bacteriene, menţionaţi mai jos),
imipenem, izoniazidă, disulfiram, fenilbutazonă, fluvoxamină, fluoroquinolone, furosemid,
lincomicină, troleandomicină, clindamicină, probenecid, paracetamol, pentoxifilină, tacrină,
viloxazină, tiabendazol, fluconazol, blocante ale canalelor de calciu (de exemplu verapamil,
diltiazem), propranolol, mexiletină, propafenonă, ticlopidină, cimetidină, alopurinol, α-interferon
și vaccinul antigripal. În aceste cazuri, dozele de Miofilin ar putea fi reduse.
4
Manifestările supradozajului cu teofilină au fost raportate sporadic în terapia concomitentă cu
ranitidină.
Interacțiunea medicamentoasă nu poate fi exclusă cu certitudine, astfel dozele de Miofilin trebuie
determinate în mod individual cu mare prudență în cazul tratamentului simultan cu ranitidină.
În terapia concomitentă cu ciprofloxacină, doza de Miofilin trebuie redusă la maxim 60% din doza
recomandată. În tratamentul concomitent cu enoxacină, doza de Miofilin trebuie redusă la maxim 30%
din doza recomandată. Acţiunea teofilinei poate fi, de asemenea, potențată de alte chinolone (de
exemplu norfloxacină, pefloxacină, acidul pipemidic). Prin urmare, în terapia concomitentă cu
teofilină şi chinolone, se recomandă cu fermitate determinarea concentrațiilor plasmatice de teofilină,
la intervale scurte de timp.
Utilizarea concomitentă de Miofilin poate reduce eficacitatea adenozinei, carbonatului de litiu și
blocantelor β-adrenergice.
Utilizarea concomitentă de Miofilin poate potenţa efectul rezerpinei.
Utilizarea halotanului concomitent cu Miofilin poate determina afectarea severă a ritmului cardiac.
Efedrina şi alte simpatomimetice, băuturile care conţin cafeină şi ciocolată, asociate aminofilinei,
favorizează reacţiile adverse cardiace şi efectul excitant central, de aceea astfel de asocieri trebuie
evitate.
Utilizarea de Miofilin concomitentă cu administrarea de ketamină creşte riscul apariţiei convulsiilor.
Teofilina creşte efectul diuretic al medicamentelor diuretice.
Teofilina scade efectul sedativ al benzodiazepinelor şi se comportă antagonist faţă de curarizantele
antidepolarizante.
Aminofilina poate modifica rezultatele unor teste de laborator; poate creşte cantitatea de acizi graşi şi
concentraţia de catecolamine din urină.
Precauţii suplimentare sunt recomandate în astmul bronşic sever. Se recomandă ca valorile
concentraţiei plasmatice a potasiului să fie monitorizate în aceste situaţii.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există experienţă privind utilizarea aminofilinei la femeile gravide. De aceea, aminofilina nu
trebuie utilizată în timpul primului trimestru de sarcină. În al doilea şi al treilea trimestru de sarcină,
aminofilina trebuie utilizată doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial fetal,
deoarece această substanţă traversează placenta şi poate avea efecte simpatomimetice asupra fătului. În
stadii avansate de sarcină, concentraţia teofilinei legată de proteinele plasmatice poate scădea şi
eliminarea acesteia este redusă; pentru a evita apariţia reacţiilor adverse, poate fi necesară reducerea
dozei.
Dacă la sfârşitul sarcinii, o pacientă se află sub tratament cu aminofilină, contracţiile uterine pot fi
inhibate. Administrarea aminofilinei în ultimul trimestru de sarcină trebuie evitată. Nou-născuţii
expuşi în timpul sarcinii la teofilină trebuie monitorizaţi cu privire la efectele teofilinei.
Alăptarea
Teofilina se excretă în laptele matern şi poate atinge concentraţii plasmatice terapeutice la sugari. În
consecinţă, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului cu teofilină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
5
Medicamentul poate produce, chiar la dozele terapeutice recomandate: ameţeli, hipotensiune arterială,
excitaţie psihomotorie, influenţând capacitatea de reacţie şi concentrare a pacientului în timpul
conducerii vehiculelor, folosirii utilajelor sau efectuării unor activităţi riscante. De aceea, se impune
prudenţă în utilizarea sa la cei care conduc autovehicule sau manevrează utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
În timpul tratamentului medicamentos cu teofilină, următoarele reacţii adverse sunt foarte frecvente.
- Ameţeli, hipotensiune arterială, dureri precordiale mai ales după o administrare intravenoasă
rapidă;
- Cefalee, excitație, tremor al extremităților, stare de neliniște, insomnie;
- Activitate cardiacă accelerată și/sau neregulată, palpitații, scăderea tensiunii arteriale;
- Afectarea activităţii gastro-intestinale, dureri epigastrice, anorexie, greață, vărsături, diaree;
- Diureză crescută;
- Modificări ale electroliților serici, în special hipokaliemie, creșterea calciului seric și a
concentrațiilor de creatinină, hiperglicemie și hiperuricemie.
Injectarea intravenoasă rapidă poate fi urmată de: congestia pielii, hipotensiune arterială, aritmii
severe, dureri precordiale, greaţă, vărsături, nelinişte marcată, convulsii. Au fost semnalate cazuri de
moarte subită.
Aceste reacţii adverse pot constitui primele semne ale unui supradozaj.
Apariţia convulsiilor confirmă intoxicaţia, mai ales la copil.
Reacțiile de hipersensibilitate la teofilină sunt mai puțin frecvente.
Din cauza tonusului scăzut al sfincterului esofagian inferior, refluxul gastroesofagian existent se poate
agrava.
Reacțiile adverse pot fi mai pronunțate în caz de hipersensibilitate individuală sau în caz de supradozaj
(concentrația teofilinei în plasmă mai mare de 20 μg/ml).
Reacţiile adverse toxice, cum sunt convulsiile, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, aritmia
ventriculară și manifestările gastro-intestinale severe (de exemplu hemoragii gastro-intestinale,
sindrom ocluziv) pot apărea în special în cazul unei concentrații plasmatice peste 25 μg/ml.
În cazul unei sensibilităţi existente la etilendiamină, pot apărea reacții alergice, care apar în decurs de
până la 48 de ore şi se manifestă, de obicei, prin erupţii cutanate, prurit generalizat, bronhospasm,
urticarie și/sau reacții generalizate, cu febră și trombocitopenie.
Excipientul metabisulfit de sodiu poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.
4.9 Supradozaj
Simptomele intoxicaţiei
La concentraţii plasmatice de până la 20 µg/ml, simptomele de intoxicaţie includ, în funcţie de
sensibilitatea individuală, în majoritate, manifestări de intensitate mică şi moderată ale reacţiilor
adverse cunoscute, precum tulburări gastro-intestinale (greaţă, dureri de stomac, vărsături, diaree),
excitabilitate a sistemului nervos central (nelinişte, cefalee, insomnie, ameţeli) şi tulburări cardiace
(tulburări de ritm).
În cazul concentraţiilor plasmatice de teofilină mai mari de 20 µg/ml, de obicei se manifestă aceleaşi
simptome, dar cu o intensitate mai mare. Dacă se depăşesc valori de 25 µg/ml ale concentraţiei de
teofilină, efectele cardiace şi cele asupra sistemului nervos central pot fi mai intense şi se manifestă
sub forma convulsiilor şi/sau a tulburărilor grave de ritm cardiac şi a insuficienţei circulatorii. Astfel
6
de reacţii pot să apară brusc, fără a fi precedate de simptome de avertizare, sub formă de reacţii
adverse uşoare.
În cazul unei sensibilităţi indivuale crescute, manifestări de intoxicaţie gravă pot să apară şi la
concentraţii plasmatice mai mici decât cele menţionate anterior.
La copil, poate apărea: agitaţie, logoree, stări confuzionale, vărsături repetate, hipertermie, tahicardie,
fibrilaţie ventriculară, hipotensiune arterială, tulburări respiratorii, hiperventilaţie urmată de depresie
respiratorie, tulburări neurologice însoţite de convulsii.
Terapia intoxicaţiei
Manifestări uşoare de supradozaj:
Administrarea medicamentului trebuie întreruptă şi se va determina concentraţia plasmatică a
teofilinei. Dacă se re-iniţiază terapia, dozele vor fi diminuate corespunzător.
Reacţii la nivelul sistemului nervos central (de exemplu agitaţie şi convulsii): se administrează
diazepam i.v. 0,1-0,3 mg/kg corp, maxim 15 mg.
Reacţii care pot pune viaţa în pericol:
· Monitorizarea funcţiilor vitale
· Securizarea permeabilităţii căilor respiratorii (intubare)
· Administrare de oxigen
· Dacă este necesar, administrarea intravenoasă de substituenţi de volum plasmatic
· Dacă este necesar, verificarea şi corectarea volumului şi a echilibrului hidroelectrolitic.
· Hemoperfuzie (vezi mai jos).
Tulburări periculoase de ritm cardiac:
La pacienţii non-astmatici, se administrează propranolol intravenos (1 mg la adulţi şi/sau
0,02 mg/kg-corp la copil). Acestă doză poate fi repetată la fiecare 5-10 minute până la normalizarea
ritmului sau până la o doză totală de 0,1 mg/kg-corp.
Atenţie: Propranolul poate induce bronhospasm sever la pacienţii astmatici. Acestora li se va
administra verapamil.
În intoxicaţiile foarte grave, când răspunsul la măsurile descrise mai sus este insuficient şi când
concentraţiile plasmatice de teofilină sunt foarte mari, se poate recurge la hemodializă sau
hemoperfuzie pentru dezintoxicare rapidă şi completă. Necesitatea aplicării acestor metode nu este
frecvent întâlnită, deoarece teofilina se degradează rapid.
Alte opţiuni de tratament pentru intoxicaţia cu aminofilină depind de nivelul şi de evoluţia
manifestărilor toxice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor
respiratorii, derivaţi xantinici, codul ATC: R03DA05.
Mecanism de acţiune:
Aminofilina este o combinaţie de teofilină anhidră şi de etilendiamină.
După administrarea intravenoasă, teofilina este imediat eliberată de organism prin hidroliză.
Teofilina inhibă fosfodiesteraza şi aceasta încetineşte degradarea AMPc şi scade tensiunea din muşchii
netezi ai vaselor sanguine, bronhiilor, canalelor biliare şi organelor gastro-intestinale (inhibă
fosfodiesterazele III şi IV).
Teofilina are, de asemenea, un efect diuretic moderat, care rezultă din absorbţia scăzută a sodiului şi a
fluxului sanguin mărit la nivel renal. Teofilina stimulează centrul respirator.
Proprietăţile farmacodinamice ale aminofilinei sunt cele ale teofilinei.
Teofilina exercită următoarele efecte:
7
- un efect bronhodilatator prin relaxarea musculaturii netede bronşice (efect de intensitate mai
mică decât în cazul simpatomimeticelor, dar util atunci când acestea din urmă au devenit
inactive), stimularea clearance-ului mucociliar;
- efect antiinflamator şi imunomodulator: atenuarea reacţiei bronşice acute la alergen sau la efort
prin teofilina este atribuită micşorării acţiunii LTD4 asupra receptorilor specifici şi blocării
eliberării de autacoizi proinflamatori din mastocite de către adenozină şi prin inhibarea
fosfodiesterazei de tip IV. În astmul alergic teofilina diminuează obstrucţia tardivă a căilor
respiratorii, scade răspunsul la histamină şi inhibă migraţia eozinofilelor, indusă de alergen. În
astmul sever cronic, teofilina scade numărul limfocitelor T activate din mucoasa bronşică.
- relaxarea musculaturii netede a căilor urinare şi biliare şi a sfincterului inferior esofagian;
- efect stimulant central (consecinţe favorabile în astmul bronţic nocturn), analeptic respirator,
psihostimulant, agent convulsivant la doze mari. Stimularea centrilor respiratori bulbari măreşte
volumul respirator pe minut, creşte reactivitatea centrilor respiratori la dioxidul de carbon,
înlătură oboseala şi creşte contractilitatea diafragmului (prin antagonizarea adenozinei).
- vasodilataţie coronariană, stimulare cardiacă cu creşterea nevoii de oxigen a inimii
(coronarodilatator malign), scade presarcina, micşorează presiunea de umplere venoasă, dilată
arterele pulmonare. În insuficienţa cardiacă creşte debitul-bătaie, acţiune evidentă, dar
tranzitorie. Modificările hemodinamice se datoresc în parte acţiunii directe a teofilinei, în parte
eliberării de catecolamine şi potenţării acţiunii acestora la nivelul structurilor efectoare.
- acţiune diuretică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea prin injecţie intravenoasă, aproape instantaneu se eliberează teofilina prin
hidroliză.
Metabolizarea aminofilinei este comparabilă cu aceea a teofilinei.
Legarea teofilinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 50–60%.
Volumul de distribuţie este de 0,45–0,50 litri/kg.
Metabolizarea teofilinei este predominant hepatică (90% din doza absorbita), cu intervenţia izoenzimei
citocrom P450 (N-demetilare si 8-hidroxilare). Capacitatea de metabolizare este limitată, ceea ce face ca
cinetica epurării sa fie dependentă de doză–modificarile concentraţiei plasmatice pot fi disproporţionat
de mari la creşterea dozelor. Unii dintre metaboliţi păstrează o parte din activitatea farmacodinamică.
Eliminarea se face pe cale urinară, 10–13 % sub formă neschimbată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al teofilinei (mediu: 8–9 ore pentru adulţi, 3–4 ore
pentru copii) prezintă mari variaţii individuale:
- este mai mic la copil decât la adult, dar mai mare la prematur şi la nou-născut;
- este crescut în caz de insuficienţă hepatică (poate ajunge la 25–28 ore), insuficienţă cardiacă,
insuficienţă respiratorie, hipotiroidism, obezitate, infecţii acute ale căilor respiratorii superioare
sau obstrucţie bronşică severă, febră, regim alimentar bogat în carbohidraţi, consum de alcool;
- este scăzut la fumători şi într-un regim alimentar bogat în proteine (stimularea metabolismului,
prin inducţie enzimatică)
Teofilina traversează bariera feto-placentară.
Teofilina trece în laptele matern, unde se regăseşte într-o concentraţie de aproximativ 75% din
concentraţia plasmatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate subcronică și cronică
Toxicitatea asupra organelor a dozelor mari de teofilină se manifestă la animalele de laborator prin
afectare miocardică și atrofie ovariană. În administrarea pe termen lung a teofilinei, în ulei de porumb
printr-o sondă la nivelul stomacului, inflamarea arterelor mezenterice a fost observată la șobolanii
masculi. Etilendiamina administrată la șobolani în produsele alimentare timp de 2 ani nu a prezentat
efecte toxice până la doza zilnică de 9 mg/kg corp. În doze zilnice de 45 sau 158 mg/kg corp
administrate la șobolan în produsele alimentare timp de 2 ani, a fost raportată mortalitate crescută,
cauzată probabil de accelerarea schimbărilor degenerative naturale (de exemplu nefropatie cronică).
Eritrocitele, hemoglobina și hematocritul au înregistrat o scădere la șobolanii masculi. În cele mai mari
doze (158 mg/kg), au fost observate semne indirecte ale funcției renale potențial afectată (creșterea
8
volumului și densitate mai mică a urinei, modificări ale greutății rinichilor); pleomorfismul
hepatocelular a fost raportat la femelele de șobolan, iar la ambele sexe a crescut incidenţa rinitelor si
traheitelor.
Potențialul mutagen și cancerigen
Teofilina
Teofilina nu a prezentat un efect mutagen în experimentele realizate la mamifere, care implică teste de
biotransformare in vivo și in vitro.
În testele la mamifere care nu implică biotransformare, au fost raportate rezultate pozitive de
mutagenitate. După cum se ştie, teofilina se demetilează rapid in vivo. Rezultatele obţinute in vitro
sunt de mică importanță pentru om.
În studii cu durata de doi ani, la administrarea a 75 mg/kg corp de teofilină la şoareci de ambele sexe
și șobolani, în ulei de porumb, printr-o sondă la nivelul stomacului (la şoarecii masculi au fost
administrate până la 150 mg de teofilină/kg corp), nu a fost observat niciun simptom al unui efect
cancerigen al teofilinei.
Etilendiamina
Nu au fost semnalate efecte mutagene nici in vitro, nici in vivo. Într-un studiu de doi ani realizat la
șobolani masculi și femele s-a administrat diclorhidrat de etilendiamină în alimente, în doze de până la
158 mg de etilendiamină liberă pe zi, zi de zi. Nu a fost semnalat niciun simptom al unui efect
cancerigen al etilendiaminei.
Toxicologia reproducerii
Concentrația de teofilină în sângele ombilical este aproape aceeași ca și în serul matern. Conform
rezultatelor cercetării, raportul concentraţiei din lapte/plasmă este de 0,6-0,89 care, în funcție de viteza
de eliminare la copil și de concentrația plasmatică a mamei, poate fi suficient pentru acumularea
teofilinei la copil. Nu există experiență în utilizarea etilendiaminei la om.
Rezultatele experimentelor la animale
Teofilina nu are niciun efect teratogen la șobolan. După administrarea intraperitoneală la șoarece,
teofilina a indus palatoschizis, malformații ale degetului și micromelie.
Au existat unele constatări cu privire la teofilină, aceasta putând provoca potenţiale malformații
cardiovasculare la persoanele cu sensibilitate crescută.
Etilendiamina administrată la șobolan în produsele alimentare nu a prezentat niciun semn al unui efect
teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidrat de piperazină
Metabisulfit de sodiu
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Soluţia injectabilă nu se va amesteca cu alte medicamente în momentul administrării.
Soluţia de aminofilină este alcalină. Adăugarea aminofilinei în soluţia de glucoză creşte pH-ul de la
7,7 la 10,45. Cu acest pH sunt incompatibile: insulina, eritromicina, amiodarona, benzil-penicilina
potasică, cisatracurium, dobutamina, clorhidratul de tetraciclină, clorhidratul de verapamil, warfarina
sodică, vitaminele B si C şi altele.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
9
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se pastra la temperaturi sub 25 C°, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră, prevăzute cu inel de rupere sau cu punct de rupere sau cu inel de
rupere și un inel colorat (verde) pe gâtul fiolei pentru identificare, a câte 10 ml soluţie injectabilă
Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră, prevăzute cu inel de rupere sau cu punct de rupere sau cu inel de
rupere și un inel colorat (verde) pe gâtul fiolei pentru identificare, a câte 10 ml soluţie injectabilă
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
A nu se utiliza medicamentul dacă în fiolă s-au format cristale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ZENTIVA S. A.
Bulevardul Theodor Pallady, nr. 50
sector 3, Bucureşti
România
Tel.: + 40 21 317 31 36
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7520/2006/01-02
9. DATA REAUTORIZĂRII
Reautorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie, 2016
Important!
Acesta este un prospect informativ al medicamentului MIOFILIN injectabil
Nu folositi informatiile din prospect in scopul diagnosticarii sau tratarii cu MIOFILIN injectabil a unei probleme de sanatate.
[DTDinfo id = "r_4"]
[DTDinfo id = "r03_41"]
[DTDinfo id = "a5"]
MIOFILIN – detalii si pret
DCI medicament: AMINOPHYLLINUM
Forma farmaceutica: sol. injectabila
Cantitate/ambalaj: 5 sol. injectabila
Doza (concentratia): 24mg/ml
Forma de prezentare: CUTIE X 5 FIOLE PREVAZUTE CU INEL DE RUPERE X 10 ML SOL.INJECTABILA
Firma: ZENTIVA S.A.
Tara: Romania
Cod ATC: R03DA05
Cod CIM: W42891001
VEZI
pretul medicamentului
si al echivalentelor
Atentionare!
MIOFILIN injectabil este un medicament.
Folositi MIOFILIN injectabil doar la indicatia medicului.
Prospectul din aceasta pagina este un prospect informativ al medicamentului MIOFILIN injectabil
Nu folositi informatiile din prospect in scopul tratarii cu MIOFILIN injectabil a unei probleme de sanatate.