Saitul care te invata cum sa nu te lasi jecmanit in farmacie, pret compensat, necompensat, pret de referinta, echivalentele medicamentului, prospect …
KLABAX 250mg/5ml – 42g – prospect
Avertisment!
KLABAX 250mg/5ml – 42g gran. pt. suspensie orala este un medicament.
Folositi KLABAX 250mg/5ml – 42g gran. pt. suspensie orala doar daca v-a fost prescris de un medic.
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
KLABAX 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
KLABAX 250 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Klabax 125 mg/5 ml:
5 ml suspensie orală constituită conţin claritromicină 125 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: 20 mg aspartam, 2928,5 mg zahăr la 5 ml suspensie orală.
Klabax 250 mg/5 ml:
5 ml suspensie orală constituită conţin claritromicină 250 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: 20 mg aspartam, 2508 mg zahăr la 5 ml suspensie orală.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Granule pentru suspensie orală
Granule fine de culoare albă până la aproape albă.
Suspensia constituită: suspensie de culoare albă până la aproape albă, cu gust dulce şi aromă de fructe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Klabax granule pentru suspensie orală este indicat la copii cu vârste cuprinse între 6 luni şi 12 ani
(granule pentru suspensie pediatrică orală).
Klabax granule pentru suspensie orală este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene
cauzate de germeni sensibili. Indicaţiile includ:
Infecţii ale tractului respirator inferior.
Infecţii ale tractului respirator superior.
Infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi.
Otită medie acută.
2
Klabax granule pentru suspensie orală este activ de obicei împotriva următoarelor microorganisme, in
vitro:
Bacterii Gram-pozitiv: Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină); Streptococcus pyogenes
(streptococi beta-hemolitici de grup A); streptococci alfa-hemolitici (grupul viridans); Streptococcus
(Diplococcus) pneumoniae; Streptococcus agalactiae; Listeria monocytogenes.
Bacterii Gram-negativ: Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Moraxella
(Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae; Legionella pneumophila, Bordetella pertussis,
Helicobacter pylori; Campylobacter jejuni.
Mycoplasma: Mycoplasma pneumoniae; Ureaplasma urealyticum.
Alte microorganisme: Chlamydia trachomatis; Mycobacterium avium; Mycobacterium leprae;
Chlamydia pneumoniae.
Anaerobi: Bacteroides fragilis-susceptibili la macrolide; Clostridium perfringens; Peptococcus specii;
Peptostreptococcus specii; Propionibacterium acnes.
Klabax granule pentru suspensie orală are activitate bactericidă împotriva împotriva mai multor tulpini
bacteriene. Acestea includ: H. influenzae, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes,
Streptococcus agalactiae, Moraxella (Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Helicobacter
pylori şi specii Campylobacter.
Activitatea claritromicinei asupra H. pylori este mai mare la pH neutru decât la pH acid.
4.2 Doze si mod de administrare
Dozele recomandate şi schema de tratament:
Durata obişnuită a tratamentului este de 5 până la 10 zile, în funcţie de agentul patogen implicat şi de
severitatea afecţiunii. Doza zilnică recomandată de Klabax granule pentru suspensie orală este dată în
tabelul de mai jos şi se bazează pe regimul de dozare de 7,5mg/kg de 2 ori pe zi. Dozele de până la 500
mg de 2 ori pe zi, au fost utilizate în tratamentul infecţiilor severe.
Klabax 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
Doza la copii
Doza în funcţie de greutatea corporală (kg)
Greutatea*
(kg)
Vârsta aproximativă
(ani)
Doza
(ml)
De 2 ori pe zi
Doza pe 5ml de 2 ori pe
zi
8-11 1 – 2 2,50 1/2
12-19 3 – 6 5,00 1,00
20-29 7 – 9 7,50 1 1/2
30-40 10 – 12 10,00 2,00
*Pentru copii <8 kg doza trebuie stabilită în funcţie de greutate, pe kg (aproximativ 7,5 mg/kg de două ori
pe zi)
Pregătirea pentru utilizare:
Klabax 125 mg/5 ml:
Flacon cu 42 g granule pentru 60 ml suspensie orală.
3
Flacon cu 70 g granule pentru 100 ml suspensie orală.
Constituirea suspensiei: în flaconul ce conţine granule pentru suspensia orală se adaugă apă fiartă şi răcită
până la 2/3 din nivelul marcat şi se agită energic până la omogenizarea completă, apoi se completează cu
apă fiartă şi răcită până la nivelul marcat şi se agită energic. Agitaţi flaconul înainte de fiecare utilizare.
Concentraţia claritromicinei în suspensia constituită este de 125 mg/5 ml.
Klabax 250 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
Doza la copii
Doza în funcţie de greutatea corporală (kg)
Greutatea *
(kg)
Vârsta aproximativă
(ani)
Doza de 2 ori pe zi
(ml) (mg)
8-11 1 - 2 1,25 62,50
12-19 3 - 6 2,5 125,00
20-29 7 - 9 3,75 187,50
30-40 10 - 12 5 250,00
*Pentru copii <8 kg doza trebuie stabilită în funcţie de greutate, pe kg (aproximativ 7,5 mg/kg de două ori
pe zi)
Pregătirea pentru utilizare:
Klabax 250 mg/5 ml:
Flacon cu 42 g granule pentru 60 ml suspensie orală.
Flacon cu 70 g granule pentru 100 ml suspensie orală.
Constituirea suspensiei: în flaconul ce conţine granule pentru suspensia orală se adaugă apă fiartă şi răcită
până la 2/3 din nivelul marcat şi se agită energic până la omogenizarea completă, apoi se completează cu
apă fiartă şi răcită până la nivelul marcat şi se agită energic. Agitaţi flaconul înainte de fiecare utilizare.
Concentraţia claritromicinei în suspensia constituită este de 250 mg/5 ml.
ţ4.3 Contraindicaţii
Claritromicina este contraindicată la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la claritromicină, la alte
macrolide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Comprimatele cu eliberare modificată de claritromicină sunt contraindicate la pacienţii cu clearance al
creatininei mai mic de 30 ml/min deoarece doza nu poate fi redusă sub 500 mg pe zi, Toate celelalte
forme farmaceutice pot fi utilizate la acest grup de pacienţi.
Administrarea concomitentă de claritromicină şi ergotamină sau dihidroergotamină este contraindicată,
deoarece acest lucru poate duce la toxicitate de tip ergot.
Administrarea concomitentă a claritromicinei şi a oricărora dintre următoarele medicamente este
contraindicată: astemizol, cisapridă, pimozidă şi terfenadină deoarece acest lucru poate duce la
prelungirea intervalului QT şi la aritmii cardiace, inclusiv tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi
torsada vârfurilor (vezi pct. 4.5).
Claritromicina nu trebuie administrată la pacienţii cu antecedente de interval QT prelungit (prelungire
congenitală sau dobândită documentat a intervalului QT) sau de aritmii ventriculare cardiace, inclusiv
torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Administrarea concomitentă cu ticagrelor sau cu ranolazină este contraindicată.
4
Claritromicina nu trebuie utilizată concomitent cu inhibitori de HMG-CoA reductază (statine) care sunt
metabolizaţi extensiv de CYP3A4 (lovastatină sau simvastatină), din cauza riscului crescut de miopatie,
inclusiv de rabdomioliză (vezi pct. 4.5).
Similar celorlalţi inhibitori puternici ai CYP3A4, claritromicina nu trebuie utilizată la pacienţii la care
se administrează colchicină.
Claritromicina nu trebuie administrată pacienţilor cu hipokaliemie (risc de alungire a intervalului
QT).
Claritromicina nu trebuie utilizată la pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică severă în combinaţie cu
insuficienţă renală.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicul nu trebuie să prescrie claritromicină la femeile gravide fără o atentă evaluare a beneficiilor în
comparaţie cu riscul, în special în primele trei luni de sarcină (vezi pct. 4.6).
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.2).
Claritromicina se excretă în principal prin ficat. Prin urmare, administrarea acestui antibiotic la
pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. Trebuie de asemenea exercitată precauţie
la administrarea claritromicinei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă.
Au fost raportate cazuri de insuficienţă hepatică letală (vezi pct. 4.8). Unii pacienţi pot avea boli hepatice
pre-existente sau poate au luat alte medicamente hepatotoxice. Pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă
tratamentul şi să se adreseze medicului lor dacă apar semne şi simptome de afectare hepatică, cum sunt
anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit, sau distensie abdominală.
Colita pseudomembranoasă a fost raportată la utilizarea a aproape a tuturor agenţilor antibacterieni,
inclusiv macrolide şi poate varia în ceea ce priveşte gravitatea de la moderată până la forme care pun
în pericol viaţa. Diareea asociată cu Clostridium difficile (DACD) a fost raportată la utilizarea a
aproape a tuturor agenţilor antibacterieni, inclusiv claritromicină şi poate varia în severitate de la
diaree uşoară până la colită fatală. Tratamentul cu agenţi antibacterieni alterează flora normală a
colonului, care poate duce la creşterea exagerată a C. difficile. DACD trebuie luată în considerare la
toţi pacienţii care prezintă diaree în urma utilizării de antibiotice. Este necesar un istoric medical atent,
deoarece DACD a fost raportată la mai mult de două luni după administrarea agenţilor antibacterieni.
De aceea, la pacienţii ce dezvoltă diaree severă în timpul sau după tratament, este important de luat în
considerare acest diagnostic. În cazul apariţiei colitei pseudomembranoase, tratamentul cu Klabax
trebuie întrerupt. Trebuie efectuate testări microbiene şi iniţiat tratamentul adecvat. Medicamentele ce
inhibă motilitatea gastrică sunt contraindicate.
După punerea pe piaţă, au existat raportări de toxicitate la colchicină la utilizarea concomitentă de
claritromicină şi colchicină, mai ales la persoanele în vârstă, iar unele dintre ele au apărut la pacienţii cu
insuficienţă renală. Au fost raportate cazuri fatale la astfel de pacienţi (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă de claritromicină şi colchicină este contraindicată (vezi pct.4.3).
Se recomandă prudenţă în administrarea concomitentă de claritromicină şi triazolobenzodiazepine, cum
sunt triazolam şi midazolam (vezi pct. 4.5).
Claritromicina nu trebuie asociată cu alte medicamente ototoxice, în special aminoglicozide.
Monitorizarea funcţiei vestibulare şi auditive trebuie efectuată în timpul şi după tratament.
Reacții cardiovasculare
A fost observată prelungirea repolarizării cardiace și a intervalului QT care prezintă un risc de apariţie a
aritmiei cardiace și a torsadei vârfurilor în cazul tratamentului cu macrolide, inclusiv claritromicină (vezi
pct 4.8). Prin urmare, deoarece următoarele situații pot cauza un risc crescut de aritmii ventriculare
(inclusiv torsada vârfurilor), claritromicina trebuie utilizată cu prudență la următorii pacienți;
5
- Pacienţi cu boală coronariană, insuficienţă cardiacă severă, tulburări de conducere sau
bradicardie relevantă clinic.
- Pacienți cu tulburări electrolitice, cum este hipomagneziemie. Claritromicina nu trebuie
administrată la pacienţii cu hipokaliemie (vezi pct 4.3).
- Pacienți la care s-au administrat concomitent alte medicamente asociate cu prelungirea
intervalului QT (vezi pct. 4.5).
- Administrarea concomitentă de claritromicină cu astemizol, cisapridă, pimozidă și terfendină este
contraindicată (vezi pct 4.3).
- Claritromicina nu trebuie utilizată la pacienţi cu prelungire a intervalului QT dobândită,
congenitală sau documentată sau cu antecedente de aritmie ventriculară (vezi pct. 4.3).
Studiile epidemiologice care investighează riscul apariției unor reacții adverse cardiovasculare asociate cu
macrolidele au arătat rezultate variabile. Unele studii observaționale au identificat un risc rar pe termen
scurt de aritmie, infarct miocardic și mortalitate cardiovasculară asociată cu macrolidele, inclusiv
claritromicina. Luarea în considerare a acestor constatări trebuie pusă în balanță cu beneficiile
tratamentului la prescrierea claritromicinei.
Pneumonie: Având în vedere rezistenţa Streptococcus pneumoniae la macrolide, este important să fie
efectuată testarea sensibilităţii atunci când se prescrie claritromicină pentru pneumonie dobândită în
comunitate. În pneumonia dobândită în spital, claritromicina trebuie utilizată în asociere cu antibiotice
suplimentare corespunzătoare.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, de severitate uşoară până la moderată: Aceste infecţii sunt cel mai
adesea cauzate de Staphylococcus aureus şi Streptococcus pyogenes, ambele putând fi rezistente la
macrolide. Prin urmare, este important să fie efectuată testarea sensibilităţii. În cazurile în care
antibioticele beta-lactamice nu pot fi utilizate (de exemplu alergii), alte antibiotice, cum este
clindamicina, pot fi folosite ca medicament de prima alegere. În prezent, numai macrolidele sunt
considerate că pot fi utilizate în unele infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, cum sunt cele cauzate de
Corynebacterium minutissimum, acnee vulgară şi erizipel şi în situaţiile în care tratamentul cu penicilină
nu poate fi utilizat.
În caz de reacţii de hipersensibilitate acute severe, cum sunt anafilaxie, reacții adverse cutanate severe
(RACS) [de exemplu, pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), sindrom Stevens-Johnson,
necroliza epidermică toxică și erupții induse de medicament cu eozinofilie și simptome sistemice
(DRESS)] tratamentul cu claritromicină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat urgent tratament
corespunzător.
Claritromicina trebuie utilizată cu precauţie atunci când este administrată concomitent cu medicamente
inductoare ale enzimei citocromului CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Inhibitori ai HMG-CoA reductazei (statine): Utilizarea concomitentă a claritromicinei cu lovastatină sau
simvastatină este contraindicată (vezi pct. 4.3). Este necesară prudenţă atunci când se prescrie
claritromicină cu alte statine. Rabdomioliza a fost raportată la pacienţii trataţi cu claritromicină şi statine.
Pacienţii trebuie monitorizaţi privind semnele şi simptomele de miopatie.
În situaţiile în care utilizarea concomitentă de claritromicină cu statine nu poate fi evitată, se recomandă
prescrierea dozei celei mai mici înregistrate a statinei. Utilizarea unei statine care nu este dependentă de
metabolizarea CYP3A (de exemplu fluvastatină) poate fi luată în considerare (vezi pct. 4.5).
Agenţii hipoglicemici orali/insulină: Utilizarea concomitentă de claritromicină şi medicamente
hipoglicemiante orale (cum sunt sulfonilureice) şi/sau insulină poate duce la hipoglicemie semnificativă.
Este recomandată monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct.4.5).
Anticoagulante orale: Există un risc de hemoragii grave şi de creşteri semnificative ale International
Normalized Ratio (INR) şi a timpului de protrombină atunci când claritromicina este administrată
concomitent cu warfarină (vezi pct. 4.5). INR şi timpul de protrombină trebuie monitorizate frecvent la
pacienţii care primesc concomitent claritromicină şi anticoagulante orale.
Utilizarea oricărei terapii antimicrobiene, cum este claritromicina, pentru tratarea infecţiei cu H. pylori
pot selecta organisme rezistente la medicamente.
6
Utilizarea pe termen lung, ca şi în cazul altor antibiotice, poate duce la colonizarea cu un număr crescut
de bacterii rezistente şi fungi. Dacă apar suprainfecţii, trebuie instituită terapie adecvată.
O atenţie deosebită trebuie acordată de asemenea posibilităţii de rezistenţă încrucişată dintre
claritromicină şi alte macrolide, clindamicină şi lincomicină.
Klabax 250 mg granule pentru suspensie orală şi Klabax 125 mg granule pentru suspensie orală conţin
zahăr.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-
galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Klabax 250 mg granule pentru suspensie orală şi Klabax 125 mg granule pentru suspensie orală conţin
aspartam. Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Utilizarea următoarelor medicamente este strict contraindicată datorită potenţialului de efecte
grave de interacţiune medicamentoasă:
Cisapridă, pimozidă, astemizol şi terfenadină
Au fost raportate niveluri crescute de cisapridă la pacienţii trataţi cu claritromicină şi cisapridă
concomitent. Acest lucru poate duce la prelungirea intervalului QT şi aritmii cardiace, inclusiv tahicardie
ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi torsada vârfurilor. Efecte similare au fost observate la pacienţii
trataţi cu claritromicină şi pimozidă concomitent (vezi pct. 4.3).
A fost raportat faptul că macrolidele modifică metabolizarea terfenadinei, determinând creşterea
concentraţiilor plasmatice ale terfenadinei care se poate asocia ocazional cu aritmii cardiace cum ar fi
prelungirea intervalului QT, tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi torsada vârfurilor (vezi pct.
4.3). Într-un studiu la 14 voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de claritromicină şi terfenadină a
dus la o creştere de 2-3 ori a nivelului seric al metabolitului acid de terfenadină şi la prelungirea
intervalului QT, care nu a dus la nici un efect detectabil clinic. Efecte similare au fost observate la
administrarea concomitentă de astemizol şi alte macrolide.
Ergotamină/dihidroergotamină
Rapoarte de după punerea pe piaţă au arătat că utilizarea concomitentă a claritromicinei cu ergotamină
sau dihidroergotamină a fost asociată cu intoxicaţia acută de tip ergot, caracterizată prin vasospasm,
ischemia extremităţilor şi a altor organe, inclusiv la nivelul sistemului nervos central. Utilizarea
concomitentă a claritromicinei şi a acestor medicamente este contraindicată (vezi pct.4.3).
Inhibitori de HMG-CoA reductază (statine)
Utilizarea concomitentă de claritromicină cu lovastatină sau simvastatină este contraindicată (vezi pct.
4.3), deoarece aceste statine sunt metabolizate extensiv de CYP3A4 şi tratamentul concomitent cu
claritromicină creşte concentraţia lor plasmatică, care creşte riscul de miopatie, inclusiv de rabdomioliză.
S-au primit rapoarte de rabdomioliză de la pacienţii care au luat claritromicină concomitent cu aceste
statine. Dacă tratamentul cu claritromicină nu poate fi evitat, terapia cu lovastatină sau simvastatină
trebuie întreruptă în timpul tratamentului.
Este necesară prudenţă atunci când se prescrie claritromicină cu statine.
În situaţiile în care utilizarea concomitentă de claritromicină cu statine nu poate fi evitată, se recomandă
să se prescrie doza cea mai mică înregistrată a statinei. Poate fi luată în considerare utilizarea unei statine,
care nu este dependentă de metabolismul CYP3A (de exemplu fluvastatin). Pacienţii trebuie monitorizaţi
pentru semne şi simptome de miopatie.
Efectele altor medicamente asupra claritromicinei
Medicamente care sunt inductori ai CYP3A (de exemplu, rifampicina, fenitoina, carbamazepina,
fenobarbital, sunătoare) pot induce metabolizarea claritromicinei. Acest lucru poate duce la niveluri subterapeutice
de claritromicină ducând la scăderea eficacităţii.
7
În plus, ar putea fi necesară monitorizarea nivelurilor plasmatice ale inductorilor CYP3A, care ar putea fi
crescute din cauza inhibării CYP3A de către claritromicină (vezi, de asemenea, informaţiile relevante
despre medicament privind administrarea inhibitorilor CYP3A4).
Administrarea concomitentă de rifabutină şi claritromicină a dus la o creştere a concentraţiei de rifabutină
şi la scăderea concentraţiilor plasmatice de claritromicină, cu un risc crescut de uveită.
Următoarele medicamente sunt cunoscute sau suspectate că afectează concentraţiile circulante de
claritromicină; poate fi necesară ajustarea dozelor de claritromicină sau luarea în considerare a
tratamentelor alternative.
Efavirenz, nevirapină, rifampicină, rifabutină şi rifapentină
Inductorii puternici ai sistemului de metabolizare a citocromului P450, cum sunt efavirenz, nevirapină,
rifampicină, rifabutină şi rifapentină pot accelera metabolismul claritromicinei reducând astfel
concentraţiile plasmatice de claritromicină, în timp ce cresc cele ale 14-OH-claritromicină, un metabolit
care este, de asemenea, microbiologic activ. Având în vedere că activităţile microbiologice ale
claritromicinei şi ale 14-OH-claritromicinei sunt diferite pentru diferite bacterii, efectul terapeutic urmărit
ar putea fi afectat în timpul administrării concomitente de inductori de enzime şi claritromicină.
Etravirină
Expunerea la claritromicină a fost scăzută de etravirină; cu toate acestea, concentraţiile de metabolit activ
14-OH-claritromicină, au fost crescute. Deoarece 14-OH-claritromicina a redus activitatea faţă de
complexul Mycobacterium avium (CMA), activitatea per ansamblu faţă de acest agent patogen poate fi
modificată, prin urmare trebuie luate în considerare alternative ale claritromicinei pentru tratamentul
CMA.
Fluconazol
Administrarea concomitentă de 200 mg fluconazol pe zi şi 500 mg claritromicină de două ori pe zi la 21
de voluntari sănătoşi a dus la creşteri a concentraţiei minime la starea de echilibru a claritromicinei
(Cmin) şi a ariei de sub curbă (ASC) de 33% şi respectiv 18%. Concentraţiile la starea de echilibru a
metabolitului activ 14-OH-claritromicina nu au fost afectate semnificativ de administrarea concomitentă
de fluconazol. Nu este necesară ajustarea dozei de claritromicină.
Ritonavir
Un studiu de farmacocinetică a demonstrat că administrarea concomitentă a 200 mg ritonavir la fiecare
opt ore şi 500 mg claritromicină la fiecare 12 ore a dus la o inhibare marcată a metabolismului
claritromicinei. Administrarea concomitentă a ritonavirului creşte pentru claritromicină Cmax (concentraţia
plasmatică maximă) cu 31% şi Cmin (concentraţia plasmatică minimă) cu 182% şi ASC (aria de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) cu 77%. A fost remarcată o inhibare completă esenţială a
formării de 14-OH-claritromicină. Datorită indicelui terapeutic larg al claritromicinei, la pacienţii cu
funcţie renală normală nu este necesară reducerea dozei. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă
renală, trebuie avute în vedere următoarele ajustări ale dozei:
- la pacienţii cu clearance-ul creatininei cuprins între 30 şi 60 ml/min, doza de claritromicină
trebuie redusă cu 50%;
- la pacienţii cu clearance-ul creatininei <30 ml/min, doza de claritromicină trebuie redusă cu 75%.
Doze de claritromicină >1 g pe zi nu trebuie administrate concomitent cu ritonavir.
Ajustări similare ale dozei trebuie luate în considerare la pacienţii cu funcţie renală redusă atunci când
este utilizat ritonavir ca potenţiator farmacocinetic cu alţi inhibitori de protează HIV, inclusiv atazanavir
şi saquinavir (a se vedea secţiunea de mai jos, interacţiuni medicamentoase bi-direcţionale).
Efectul claritromicinei asupra altor medicamente
Interacţiunile mediate de CYP3A
Administrarea concomitentă de claritromicină, care se ştie că inhibă CYP3A şi un medicament
metabolizat în principal de către CYP3A, poate fi asociată cu creşteri ale concentraţiilor medicamentului
care ar putea creşte sau prelungi atât efectele terapeutice cât şi reacţiile adverse ale medicamentului
administrat concomitent.
Claritromicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care primesc tratament cu alte medicamente
cunoscute a fi substraturi enzimatice pentru CYP3A, mai ales dacă substratul CYP3A are o marjă de
8
siguranţă îngustă (de exemplu carbamazepina) şi/sau substratul este extensiv metabolizat de către această
enzimă.
Poate fi luată în considerare ajustarea dozelor, şi atunci când este posibil, monitorizarea îndeaproape la
pacienţii care primesc concomitent claritromicină a concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor
metabolizate în principal de către CYP3A.
Următoarele medicamente sau clase de medicamente sunt cunoscute sau suspectate a fi metabolizate de
către acelaşi izoenzimă CYP3A: alprazolam, astemizol, carbamazepină, cilostazol, cisapridă,
ciclosporină, disopiramidă, alcaloizi de ergot, lovastatină, metilprednisolon, midazolam, omeprazol,
anticoagulante orale (de exemplu warfarină, vezi pct. 4.4), antipsihotice atipice (de exemplu quetiapină),
pimozidă, chinidină, rifabutină, sildenafil, simvastatină, sirolimus, tacrolimus, terfenadină, triazolam şi
vinblastină, dar această listă nu este cuprinzătoare.
Medicamentele care interacţionează prin mecanisme similare dar prin alte izoenzime în sistemul
citocromului P450 includ fenitoina, teofilina şi valproat.
Antiaritmice
Au existat raportări ulterioare punerii pe piaţă de torsada vârfurilor apărută la utilizarea concomitentă de
claritromicină şi chinidină sau disopiramidă. În timpul administrării concomitente a claritromicinei cu
aceste medicamente, se impune monitorizare electrocardiografică pentru riscul de prelungire a
intervalului QT. Nivelurile serice de chinidină şi disopiramidă trebuie monitorizate în timpul
tratamentului cu claritromicină.
Au fost rapoarte de hipoglicemie după punerea pe piaţă la administrarea concomitentă de claritromicină şi
disopiramidă. Prin urmare, nivelurile de glucoză din sânge trebuie monitorizate în cazul administrării
concomitente de claritromicină şi disopiramidă.
Medicamente hipoglicemiante orale/insulină
Atunci când claritromicina este utilizată concomitent cu anumite medicamente hipoglicemiante, cum sunt
nateglinidă şi repaglinidă poate fi implicată inhibarea enzimei CYP3A de către claritromicină şi ar putea
provoca hipolgicemie. Se recomandă monitorizarea atentă a glucozei.
Omeprazol
Claritromicina (500 mg la fiecare 8 ore) a fost administrată în asociere cu omeprazol (40 mg pe zi) la
subiecţi adulţi sănătoşi. Concentraţiile plasmatice la echilibru pentru omeprazol au fost crescute (Cmax,
ASC0-24, şi t1/2 a crescut cu 30%, 89% şi respectiv 34%), prin administrarea concomitentă de
claritromicină. Valoarea medie pe 24 de ore a pH-ul gastric a fost de 5,2 atunci când omeprazolul a fost
administrat în monoterapie şi de 5,7 când omeprazol a fost administrat concomitent cu claritromicină.
Sildenafil, tadalafil şi vardenafil
Fiecare dintre aceşti inhibitori ai fosfodiesterazei este metabolizat, cel puţin în parte, de către CYP3A şi
CYP3A poate fi inhibat de către claritromicina administrată concomitent. Administrarea concomitentă a
claritromicinei cu sildenafil, tadalafil sau vardenafil ar duce probabil la creşterea expunerii la inhibitori de
fosfodiesterază. Reducerea dozelor de sildenafil, tadalafil şi vardenafil trebuie luată în considerare atunci
când aceste medicamente sunt administrate concomitent cu claritromicină.
Teofilina, carbamazepina
Rezultatele studiilor clinice indică existenţa unei creşteri modeste, dar semnificativă statistic (p ≤ 0,05) a
nivelurilor circulante de teofilina sau de carbamazepină atunci când oricare dintre aceste medicamente au
fost administrate concomitent cu claritromicină. Poate fi necesară reducerea dozei.
Tolterodina
Calea principală de metabolizare pentru tolterodină este prin intermediul izoenzimei 2D6 a citocromului
P450 (CYP2D6). Cu toate acestea, într-un subgrup al populaţiei de CYP2D6, calea de metabolizare este
prin CYP3A. În acest subgrup de populaţie, inhibarea CYP3A duce la concentraţii serice de tolterodină
semnificativ mai mari. O reducere a dozei de tolterodină poate fi necesară în prezenţa inhibitorilor de
CYP3A, cum ar fi claritromicina în populaţia slab metabolizantă prin CYP2D6.
Triazolobenzodiazepine (de exemplu alprazolam, midazolam, triazolam)
9
Când midazolamul a fost administrat concomitent cu claritromicină comprimate (500 mg de două ori pe
zi), ASC pentru midazolam a crescut de 2,7 ori după administrarea intravenoasă de midazolam şi de 7 ori
după administrare orală. Administrarea concomitentă de midazolam oral şi claritromicină trebuie evitată.
Dacă midazolam intravenos este administrat concomitent cu claritromicină, pacientul trebuie să fie
monitorizat cu atenţie pentru a permite ajustarea dozei. Aceleaşi măsuri de precauţie trebuie să se aplice,
de asemenea, altor benzodiazepine care sunt metabolizate de CYP3A, inclusiv pentru triazolam şi
alprazolam. Pentru benzodiazepinele care nu sunt dependente de CYP3A pentru eliminarea lor
(temazepan, nitrazepam, lorazepam), este puţin probabilă o interacţiune importantă semnificativă clinic
cu claritromicina.
Au existat după punerea pe piaţă raportări de interacţiuni medicamentoase şi de efecte asupra sistemului
nervos central (SNC) (de exemplu, somnolenţă şi confuzie) la utilizarea concomitentă de claritromicină şi
triazolam. Este sugerată monitorizarea pacientului pentru efectele farmacologice asupra SNC.
Alte interacţiuni medicamentoase
Aminoglicozide
Se recomandă prudenţă în ceea ce priveşte administrarea concomitentă de claritromicină cu alte
medicamente ototoxice, în special cu aminoglicozide. Vezi pct.4.4.
Colchicina
Colchicina este un substrat atât pentru CYP3A cât şi pentru transportorului de eflux, glicoproteina-P
(Pgp). Claritromicina şi alte macrolide sunt cunoscute ca inhibitori ai CYP3A şi Pgp. Când claritromicina
şi colchicina sunt administrate împreună, inhibarea Pgp şi/sau CYP3A de către claritromicină poate
conduce la creşterea expunerii la colchicină. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor
clinice de toxicitate la colchicină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Digoxină
Digoxina este considerată un substrat pentru transportorul de eflux, glicoproteina-P (Pgp). Claritromicina
este un cunoscut inhibitor al Pgp. Când claritromicina şi digoxina sunt administrate împreună, inhibarea
Pgp de către claritromicină poate conduce la creşterea expunerii la digoxină.
Valori crescute ale concentraţiilor plasmatice de digoxină la pacienţii trataţi cu claritromicină şi digoxină
concomitent, au fost raportate de asemenea în cadrul supravegherii după punerea pe piaţă. Unii pacienţi
au prezentat semne clinice compatibile cu toxicitatea la digoxină, inclusiv aritmii potenţial letale.
Concentraţiile serice de digoxină trebuie monitorizate cu atenţie în timp ce pacienţii sunt trataţi cu
digoxină şi claritromicină simultan.
Zidovudina
Administrarea orală simultană a comprimatelor de claritromicină şi zidovudină la adulţii infectaţi HIV
poate determina scăderea concentraţiei terapeutice active a zidovudinei. Deoarece claritromicina pare să
interfereze cu absorbţia de zidovudină atunci când sunt administrate oral concomitent, această
interacţiune poate fi evitată prin eşalonarea dozelor de claritromicină şi zidovudină pentru a permite un
interval de 4 ore între fiecare medicament.
Această interacţiune nu apare la pacienţii copii şi adolescenţi infectaţi cu HIV la care se administrează
claritromicină suspensie cu zidovudină sau dideoxinozină. Această interacţiune este puţin probabilă
atunci când claritromicina este administrată prin perfuzie intravenoasă.
Fenitoina şi valproatul
Au fost rapoarte spontane sau publicate ale unor interacţiuni cu inhibitori de CYP3A, inclusiv
claritromicina cu medicamente nemetabolizate de către CYP3A (de exemplu, fenitoina şi valproat). Sunt
recomandate determinări ale nivelurilor serice pentru aceste medicamente atunci când sunt administrate
concomitent cu claritromicina. Au fost raportate creşteri ale concentraţiei plasmatice.
Interacţiuni medicamentoase bi-direcţionale
Atazanavir
Atât claritromicina cât şi atazanavirul sunt substraturi şi inhibitori de CYP3A şi există dovezi ale unei
interacţiuni medicamentoase bi-direcţionale. Administrarea concomitentă de claritromicină (500 mg de
două ori pe zi) cu atazanavir (400 mg o dată pe zi) a determinat o creştere de 2 ori a expunerii la
10
claritromicină şi o scădere de 70% a expunerii la 14-OH-claritromicină, cu o creştere de 28% a ASC
pentru atazanavir. Din cauza ferestrei terapeutice largi a claritromicinei, nu este necesară reducerea dozei
la pacienţii cu funcţie renală normală. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul
creatininei 30-60 ml/min), doza de claritromicină trebuie redusă cu 50%. Pentru pacienţii cu clearance-ul
creatininei < 30 ml/min, doza de claritromicină trebuie redusă cu 75%, utilizând o formă farmaceutică
corespunzătoare de claritromicină. Dozele de claritromicină mai mari de 1000 mg pe zi nu trebuie
administrate concomitent cu inhibitori de protează.
Blocante ale canalelor de calciu
Se recomandă prudenţă în ceea ce priveşte administrarea concomitentă de claritromicină şi blocante ale
canalelor de calciu metabolizate de către CYP3A4 (de exemplu verapamil, amlodipină, diltiazem) din
cauza riscului de hipotensiune arterială. Concentraţiile plasmatice de claritromicină precum şi ale
blocantelor canalelor de calciu pot creşte datorită interacţiunii. Hipotensiunea arterială, bradiaritmie şi
acidoza lactică au fost observate la pacienţii trataţi concomitent cu claritromicină şi verapamil.
Itraconazol
Atât claritromicina cât şi itraconazolul sunt substraturi şi inhibitori de CYP3A, ducând la o interacţiune
medicamentoasă bi-direcţională. Claritromicina poate creşte concentraţiile plasmatice de itraconazol, în
timp ce itraconazolul poate creşte concentraţiile plasmatice de claritromicină. Pacienţii care iau
itraconazol concomitent cu claritromicină trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru semne sau simptome ale
efectului farmacologic crescut sau prelungit.
Saquinavir
Atât claritromicina cât şi saquinavir sunt substraturi şi inhibitori de CYP3A, şi există dovezi ale unei
interacţiuni medicamentoase bi-direcţionale. Administrarea concomitentă de claritromicină (500 mg de
două ori pe zi) şi saquinavir (capsule gelatinoase moi, 1200 mg de trei ori pe zi) la 12 voluntari sănătoşi a
dus la valori ale ASC şi Cmax de saquinavir la starea de echilibru, care au fost de 177% şi de 187% mai
mari decât cele observate cu saquinavir în monoterapie. Valorile ASC şi Cmax pentru claritromicină au
fost de aproximativ 40% mai mari decât cele observate cu claritromicină în monoterapie. Nu este
necesară ajustarea dozei atunci când cele două medicamente sunt administrate concomitent pentru o
perioadă limitată de timp la doze/formulări studiate. Observaţiile din studiile de interacţiune
medicamentoasă utilizând formula de capsule gelatinoase moi nu pot fi reprezentative pentru efectele
observate cu ajutorul saquinavir capsule gelatinoase tari. Observaţiile din studiile de interacţiune
medicamentoasă efectuate cu saquinavir în monoterapie nu pot fi reprezentative pentru efectele observate
cu saquinavir/ritonavir. Când saquinavir este administrat concomitent cu ritonavir, trebuie luate în
considerare efectele potenţiale ale ritonavir pe claritromicină (vezi pct. 4.5: ritonavir).
S-a demonstrat că claritromicina nu interacţionează cu contraceptivele orale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării claritromicinei în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Pe baza rezultatelor obţinute
din studii variabile la şoareci, şobolani, iepuri şi maimuţe posibilitatea unor efecte adverse asupra
dezvoltării embriofetale nu poate fi exclusă. Prin urmare, utilizarea claritromicinei în timpul sarcinii
nu este recomandată fără evaluarea cu atenţie a beneficiilor împotriva riscurilor.
Alăptarea
Siguranţa utilizării claritromicinei în timpul alăptării nu a fost stabilită pentru copii. Claritromicina
este eliminată în laptele matern uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu există date privind efectul claritromicinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Trebuie luat în considerare potenţialul de apariţie a ameţelilor, vertijului, confuziei şi
a dezorientării, care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
11
a.Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse legate de claritromicină atât pentru adulţi cât şi pentru copii şi
adolescenţi sunt durerile abdominale, diaree, greaţă, vărsături şi tulburări ale gustului. Aceste reacţii
adverse sunt de obicei uşoare în intensitate şi sunt în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut pentru
antibiotice macrolide (vezi secţiunea b din pct. 4.8).
Nu a fost nici o diferenţă semnificativă a incidenţei acestor reacţii adverse gastrointestinale în timpul
studiilor clinice privind populaţia de pacienţi cu sau fără infecţii micobacteriene preexistente.
b.Tabel rezumativ al reacţiilor adverse
Următoarele reacţii adverse din tabel au fost raportate din studii clinice şi din experienţa post-marketing
cu claritromicină comprimate cu eliberare imediată, granule pentru suspensie orală, pulbere pentru soluţie
injectabilă, comprimate cu eliberare prelungită şi comprimate cu eliberare modificată.
Reacţiile considerate cel puţin posibil legate de claritromicină sunt enumerate pe clase de sisteme şi
organe şi pe frecvenţă folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 la <
1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 la < 1/100) şi cu frecvenţă necunoscută (reacţii adverse din
experienţa post-marketing; nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii când gravitatea poate fi evaluată.
Clase de sisteme
şi organe
Foarte
frecvente
≥1/10
Frecvente
≥ 1/100 şi <
1/10
Mai puţin frecvente
≥1/1000 şi < 1/100
Cu frecvenţă
necunoscută *
(nu poate fi estimată
din datele
disponibile)
Infecţii şi infestări Celulită1
, candidoză
orală,
gastroenterită2
,
infecţii3
, infecţii
vaginale
Colită
pseudomembranoasă,
erizipel
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucopenie,
neutropenie4
,
trombocitemie3
,
eozinofilie4
Agranulocitoză,
trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului imunitar
5
Reacţie
anafilactoidă1
,
hipersensibilitate
Reacţie anafilactică,
angioedem
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Anorexie, scăderea
apetitului
Tulburări psihice Insomnie Anxietate,
nervozitate3
Psihoze, confuzie,
depersonalizare,
depresie,
dezorientare,
halucinaţii, vise
anormale, manie
Tulburări ale
sistemului
nervos
Disgeuzie,
cefalee,
tulburări ale
gustului
Pierderea
conştienţei1
,
diskinezie1
, ameţeli,
somnolenţă6
, tremor
Convulsii, ageuzie,
parosmie, anosmie,
paraestezii
Tulburări acustice şi
vestibulare
Vertij, hipoacuzie,
tinitus
Surditate
12
Tulburări
cardiace
Stop cardiac1
,
fibrilaţie atrială1
,
modificări ale EKG
prelungirea
intervalului QT 7,
extrasistole1
,
palpitaţii
Torsada vârfurilor 7
,
tahicardie
ventriculară 7 ,
fibrilaţie ventriculară
Tulburări
vasculare
Vasodilaţie1
Hemoragie8
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Astm1
, epistaxis2
,
embolism
pulmonar1
Tulburări
gastrointestinale
Diaree9
,
vărsături,
dispepsie,
greaţă, durere
abdominală
Esofagită1
, boală de
reflux
gastroesofagian 2
,
gastrită, proctalgie2
,
stomatită, glosită,
distensie
abdominală 4
,
constipaţie,
xerostomie,
eructaţii, flatulenţă
Pancreatită acută,
modificări de culoare
a limbii,
modificări de culoare
ale dinţilor
Tulburări
hepatobiliare
Modificarea
testelor
funcţionale
hepatice
Colestază4
,
hepatită4
,
creşterea alanin
aminotransferazei,
creşterea aspartat
aminotransferazei,
creşterea gammaglutamiltransferazei4
Insuficienţă
hepatică10, icter
hepatocelular
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţie
cutanată
tranzitorie,
hiperhidroză
Dermatită buloasă1
,
prurit, urticarie,
erupţie cutanată
maculo-papulară3
Sindrom StevensJohnson
5
,
necroliză epidermică
toxică 5
,
erupţie cutanată
medicamentoasă cu
eozinofilie şi
simptome sistemice
(DRESS),
acne, pustuloză
exantematică
generalizată acută
(PEGA
Tulburări musculoscheletice
şi ale
ţesutului conjunctiv
Spasme musculare 3
,
rigiditate
musculoskeletală 1
,
mialgie2
Rabdomioliză2,11**,
miopatie
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Creştere a
creatininei serice 1
,
creştere a ureei
serice 1
Insuficienţă renală,
nefrită interstiţială
Tulburări
generale şi la
Flebită la
locul de
Durere la
locul de
Stare generală de
rău 4
, pirexie3
,
13
nivelul locului
de administrare
injecţie1
injecţie1
,
inflamaţie la
locul de
injecţie1
astenie, dureri
toracice4
, frisoane4
,
oboseală 4
Investigaţii
diagnostice
Modificări ale
raportului albumină
globulină1
,
creşterea fosfatazei
alcaline sanguine 4
,
creşterea lactat
dehidrogenazei
sanguine 4
Creşterea raportului
normalizat
internaţional (INR)8
,
prelungirea timpului
de protrombină 8
,
culoare anormală a
urinei
1
Reacţii adverse raportate numai pentru pulbere pentru soluţie injectabilă
2
Reacţii adverse raportate numai pentru comprimate cu eliberare modificată
3
Reacţii adverse raportate numai pentru granule pentru suspensie orală
4
Reacţii adverse raportate numai pentru comprimate cu eliberare imediată
5,7,9,10 Vezi pct. a)
6, 8,11 Vezi pct. c)
* Deoarece aceste reacţii sunt raportate în mod voluntar la o populaţie de mărime incertă, nu este
întotdeauna posibil să se estimeze corect frecvenţa acestora sau să se stabilească o relaţie de cauzalitate cu
expunerea la medicament. Expunerea pacientului este estimată a fi mai mare de 1 miliard de zile de
tratament pentru pacient pentru claritromicină.
** În unele rapoarte de rabdomioliză, claritromicina a fost administrată concomitent cu alte medicamente
cunoscute asociate cu rabdomioliza (cum sunt statine, fibraţi, colchicină sau alopurinol).
c.Descrierea reacţiilor adverse selectate
Flebită la locul de injectare, durere la locul injectării, durere la locul de puncţie a vasului şi inflamaţie la
locul de injectare sunt specifice pentru formularea intravenoasă de claritromicină.
În unele rapoarte de rabdomioliză, claritromicina a fost administrată concomitent cu statine, fibraţi,
colchicină sau alopurinol (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Au existat raportări după punerea pe piaţă de interacţiuni medicamentoase şi de efecte asupra sistemului
nervos central (SNC) (de exemplu somnolenţă şi confuzie) la utilizarea concomitentă de claritromicină şi
triazolam. Se sugerează monitorizarea pacientului pentru efectele farmacologice asupra SNC (vezi pct.
4.5).
Au fost raportate cazuri rare de de prezenţa în scaun a comprimatelor cu eliberare modificată de
claritromicină, multe dintre ele apărând la pacienţii cu tulburări gastrointestinale anatomice (inclusiv
ileostomie sau colostomie) sau funcţionale cu tranzit gastrointestinal scurtat. În câteva rapoarte,
reziduurile de comprimate au apărut în contextul diareei. Se recomandă ca pacienţii care au experimentat
reziduuri de comprimate în scaun şi nu au avut nici o îmbunătăţire a stării lor să fie trecuţi pe o altă
formulare diferită de claritromicină (de exemplu, suspensie) sau pe un alt antibiotic.
Populaţii speciale: Reacţii adverse la pacienţii imunocompromişi (vezi pct. e)
d. Copii şi adolecenţi
Studiile clinice au fost efectuate folosind suspensie pediatrică de claritromicină la copii cu vârsta între 6
luni şi 12 ani. Prin urmare, copiii cu vârsta sub 12 ani trebuie să folosească suspensie pediatrică de
claritromicină. Nu există date suficiente pentru a recomanda un regim de dozare pentru utilizarea
claritromicinei intravenoase la pacienţii cu vârsta sub 18 ani.
Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii se aşteaptă să fie aceeaşi ca la adulţi.
e. Alte grupe speciale de pacienţi
14
Pacienţii imunocompromişi
În SIDA şi pentru alţi pacienţi imunocompromişi trataţi cu doze mai mari de claritromicină pe perioade
lungi de timp pentru infecţii micobacteriene, a fost adesea dificil să se distingă evenimentele adverse
posibil asociate cu administrarea claritromicinei de semnele date de boala virusului imunodeficienţei
umane (HIV) sau de boli intercurente.
La pacienţii adulţi, cele mai frecvente reacţii adverse raportate la pacienţii trataţi cu doze zilnice totale de
claritromicină de 1000 mg şi de 2000 mg ale au fost: greaţă, vărsături, tulburări ale gustului, dureri
abdominale, diaree, erupţii cutanate, flatulenţă, dureri de cap, constipaţie, tulburări de auz şi creşteri ale
aspartataminotransaminazei (ASAT) şi alaninaminotransaminazei (ALAT).
Evenimente suplimentare mai puţin frecvente au inclus dispnee, insomnie şi xerostomie. Incidenţa a fost
comparabilă pentru pacienţii trataţi cu 1000 mg şi 2000 mg claritromicină, dar au fost, în general, de
aproximativ 3-4 ori mai frecvente la pacienţii care au primit doze zilnice totale de 4000 mg de
claritromicină.
La aceşti pacienţi imunocompromişi, evaluările valorilor de laborator au fost făcute prin analiza acestor
valori în afara nivelurilor anormale grave (de exemplu, limita superioară mare sau mică) pentru testul
specific. Pe baza acestor criterii, aproximativ 2% până la 3% din pacienţii care au primit 1000 mg sau
2000 mg de claritromicină zilnic, au avut niveluri grave crescute de ALAT şi ASAT şi niveluri anormal
de scăzute de celule albe şi de trombocite din sânge. Un procent mai mic de pacienţi din aceste două
grupuri de dozaj au avut, de asemenea, nivele crescute de azot şi de uree în sânge. Incidenţe uşor crescute
de valori anormale pentru toţi parametrii cu excepţia leucocitelor s-au observat la pacienţii care au primit
zilnic 4000 mg claritromicină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Studiile au indicat că ingestia unei cantităţi mari de claritromicină poate produce simptome
gastrointestinale. Un pacient care a avut antecedente de tulburare bipolară, a ingerat 8 g claritromicină şi a
acuzat alterarea stării mentale, comportament paranoid, hipokaliemie şi hipoxemie.
Reacţiile adverse care însoţesc supradozajul trebuie tratate prin eliminarea promptă a medicamentului
neabsorbit şi prin măsuri de susţinere. Similar altor macrolide concentraţia plasmatică a claritromicinei nu
poate fi redusă prin hemodializă sau dializă peritoneală.
ţşţ
5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăti farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Macrolide, Lincosamide şi Streptogramine, Macrolide, codul ATC:
J01FA09
Mecanism de acţiune
Claritromicina este un antibiotic din grupul antibiotic macrolidic. Aceasta îşi exercită acţiunea
antibacteriană prin legarea selectivă de subunitatea ribozomală 50s a bacteriilor sensibile, prevenind
translocarea aminoacizilor activaţi. Inhibă sinteza proteică intracelulară a bacteriilor sensibile.
Metabolitul 14-hidroxi al claritromicinei, un produs al metabolismului medicamentului, are de
asemenea activitate antibacteriană. Metabolitul este mai puţin activ decât claritromicina pentru cele
15
mai multe organisme, inclusiv Mycobacterium spp. O excepţie esteţ H.influenzae caz în care
metabolitul 14-hidroxi este de două ori mai activ decât claritromicina.
De regulă, in vitro, claritromicina este activă împotriva următoarelor microorganisme:
Bacterii Gram-pozitiv: Staphylococcus aureus (tulpini meticilin sensibile); Streptococcus pyogenes
(streptococci beta-hemolitici de grup A); streptococci alfa-hemolitici (grupul viridans); Streptococcus
(Diplococcus) pneumoniae; Streptococcus agalactiae; Listeria monocytogenes.
Bacterii Gram-negativ: Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Moraxella
(Branhamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae; Legionella pneumophila, Bordetella pertussis,
Helicobacter pylori; Campylobacter jejuni.
Micoplasme: Mycoplasma pneumoniae; Ureaplasma urealyticum.
Alte microorganisme: Chlamydia trachomatis; Mycobacterium avium; Mycobacterium leprae;
Chlamydia pneumoniae.
Anaerobe: Bacteroides fragilis sensibil la macrolide; Clostridium perfringens; Peptococcus sp.;
Peptostreptococcus sp.; Propionibacterium acnes.
Claritromicina are, de asemenea, activitate bactericidă împotriva mai multor tulpini bacteriene. Aceste
organisme includ H. influenzae, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus
agalactiae, Moraxella (Brahamella) catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Helicobacter pylori şi
Campylobacter sp..
Valori critice
Următoarele valori critice au fost stabilite de Comitetul European pentru Testarea Sensibilităţii
Antimicrobiene (EUCAST).
Valori critice (CMI, mg/L)
Microorganism Susceptibil (≤) Rezistent (>)
Staphylococcus spp. 1 mg/L 2 mg/L
Streptococcus A, B, C and
G
0,25 mg/L 0,5 mg/L
Streptococcus pneumonia 0,25 mg/L 0.5 mg/L
Viridans group
streptococcus
IE IE
Haemophilus spp. 1 mg/L 32 mg/L
Moraxella catarrhalis 0,25 mg/L 0,5 mg/L 1
Helicobacter pylori 0,25 mg/L1
0,5 mg/L
1
Valorile critice se bazează pe valorile-limită epidemiologice (ECOFFs), care disting izolate de tip
sălbatic de cele cu sensibilitate redusă.
„IE” indică faptul că nu există suficiente dovezi că specia în cauză este o ţintă bună pentru tratamentul
cu medicament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, claritromicina este rapid şi bine absorbită din tractul gastrointestinal.
Metabolitul microbiologic activ 14 (R)-hidroxi-claritromicină este format la primul pasaj hepatic.
Claritromicina poate fi administrată indiferent de orarul meselor, deoarece alimentele nu-i afectează
biodisponibilitatea. Alimentele întârzie puţin debutul absorbţiei claritromicinei şi formarea
metabolitului 14 hidroxi. Deşi farmacocinetica claritromicinei este neliniară, starea de echilibru se
atinge în decurs de 2 zile de administrare. 14-hidroxi-claritromicina este metabolitul urinar principal şi
16
reprezintă 10-15% din doză. Cea mai mare parte din restul dozei se elimină prin fecale, în principal
prin bilă. 5-10% din medicamentul nemodificat se regăseşte în materiile fecale.
Claritromicina atinge concentraţii tisulare de câteva ori mai mari decât nivelul circulant al
medicamentului. Niveluri crescute de claritromicină se regăsesce în amigdale şi ţesutul pulmonar.
Claritromicina pătrunde în lichidul urechii medii la concentraţii mai mari decât în ser. Claritromicina
este este legată în proporţie de 80% de proteinele plasmatice la niveluri terapeutice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Valorile LD50 pentru suspensia de claritromicină administrată oral la şoareci în vârstă de 3 zile au fost
de 1290 mg/kg pentru masculi şi 1230 mg/kg pentru femele. Valorile LD50 la şobolani în vârstă de 3
zile au fost de 1330 mg/kg pentru masculi şi 1270 mg/kg pentru femele. Pentru comparaţie, valorile
DL50 ale claritromicinei administrate pe cale orală este de aproximativ 2700 mg/kg pentru şoareci
adulţi şi aproximativ 3000 mg/kg pentru şobolanii adulţi. Aceste rezultate sunt în concordanţă cu alte
antibiotice din grupa penicilinelor, grupa cefalosporinelor şi grupa macrolidelor în care DL50 este, în
general, mai mică la animalele tinere decât la adulţi.
La ambele grupe de şoareci şi şobolani, greutatea corporală a fost redusă sau creşterea acesteia
suprimată şi comportamentul de alăptare şi mişcările spontane au fost deprimate în primele câteva zile
după administrarea medicamentului. Necropsia animalelor care au murit a prezentat plămâni de
culoare roşcat-întunecat la şoareci şi la aproximativ 25% din şobolani; şobolanii trataţi cu 2197 mg/kg
sau mai mult de suspensie de claritromicină au avut, de asemenea, o substanţă de culoare roşcat-
întunecat în intestine, probabil din cauza sângerării. Decesele acestor animale au fost considerate că
s-au datorat înfometării rezultate din comportamentul de alăptare deprimat sau din sângerarea
intestinală.
La puii de şobolan (în vârstă de 5 zile) a fost administrată o suspensie de claritromicină timp de două
săptămâni, la doze de 0, 15, 55 şi 200 mg/kg/zi. Animalele din grupul de 200 mg/kg/zi au scăzut în
greutate, valorile medii ale hemoglobinei şi a hematocritului au avut o scădere şi a crescut greutatea
medie relativă a rinichilor, comparativ cu animalele din grupul de control. Au fost, de asemenea,
observate la animalele din acest grup de tratament degenerescenţă vacuolară multifocală minimă până
la uşoară a epiteliului ductului biliar intrahepatic legată de tratament şi o incidenţă crescută a leziunilor
nefritice. Doza cu “efect netoxic” pentru acest studiu a fost de 55 mg/kg/zi.
A fost realizat un studiu de toxicitate orală la şobolani imaturi în care a fost administrată suspensie de
claritromicină (granule pentru suspensie) timp de 6 săptămâni, la doze zilnice de 0, 15, 50 şi 150 mg
bază / kg / zi. Nu au fost decese şi singurul semn clinic observat a fost salivaţie excesivă pentru unele
dintre animale, la doze mari de la 1 la 2 ore după administrare în timpul ultimilor 3 săptămâni de
tratament. Grupul de şobolani cu doza de 150 mg/kg au avut greutatea corporală medie mai mică în
primele trei săptămâni, şi s-a observat scăderea valorilor medii serice de albumină şi creşterea medie a
greutăţii ficatului în raport comparativ cu grupul de control. Legate de tratament nu au fost găsite
modificări histopatologice masive sau microscopice. O doză de 150 mg/kg/zi a produs toxicitate
uşoară la şobolanii trataţi şi doza cu „nici un efect” a fost considerată a fi de 50 mg/kg/zi.
Câini beagle tineri, cu vârsta de 3 săptămâni, au fost trataţi oral zilnic timp de patru săptămâni cu 0,
30, 100 sau 300 mg/kg de claritromicină, urmată de o perioadă de recuperare de 4 săptămâni. Nu s-au
înregistrat decese şi nu s-a schimbat starea generală a animalelor. Necropsia nu a relevat anomalii. La
examenul histologic au fost observate prin microscopie optică depunere centrolobulare de lipide în
hepatocite şi infiltrarea celulelor din zonele portale şi o creştere de lipide hepatocelulare a fost
observată prin microscopie electronică în grupul de 300 mg/kg. Doza toxică la câinii Beagle tineri a
fost considerată a fi mai mare de 300 mg/kg şi doza „fără efect” 100 mg/kg.
Fertilitate, reproducere şi teratogenicitate
Studiile de fertilitate şi de reproducere au arătat că doze zilnice de 150-160 mg/kg/zi la şobolani
masculi şi femele nu a provocat efecte adverse asupra reproducerii, fertilităţii, naşterii şi numărul şi
viabilitatea puilor. Două studii de teratogenitate la şobolanii Wistar (administrare orală) şi Sprague-
17
Dawley (administrare orală şi intravenoasă), un studiu la iepuri albi de Noua Zeelandă şi un studiu la
maimuţele cynomolgus nu au demonstrat niciun efect teratogen la claritromicină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Klabax 125 mg/5 ml:
Celuloză microcristalină,
Hipromeloză 5 cps,
Hidroxipropilceluloză,
Croscarmeloză sodică,
Acid alginic,
Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) (dispersie 30%),
Macrogol 1500,
Talc,
Carbomer (Carbopol 974 P),
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Zahăr,
Aspartam,
Gumă xanthan,
Citrat monosodic,
Benzoat de sodiu,
Dioxid de titan (E 171),
Aromă de mentă 517
Aromă « Tutti Frutti 051880 AP 0551 »,
Clorură de sodiu
Klabax 250 mg/5 ml:
Celuloză microcristalină,
Hipromeloză 5 cps,
Hidroxipropilceluloză,
Croscarmeloză sodică,
Acid alginic,
Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) (dispersie 30%),
Macrogol 1500,
Talc,
Carbomer (Carbopol 974 P),
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Zahăr,
Aspartam,
Gumă xanthan,
Citrat monosodic,
Benzoat de sodiu,
Dioxid de titan (E 171),
Aromă de mentă 517
Aromă « Tutti Frutti 051880 AP 0551 »,
Clorură de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu se cunosc.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Pentru suspensia orală reconstituită -14 zile.
18
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original – suspensia orală constituită.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Klabax 125 mg/5 ml:
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 42 g granule pentru 60 ml suspensie orală.
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 70 g granule pentru 100 ml suspensie orală.
Klabax 250 mg/5 ml:
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 42 g granule pentru 60 ml suspensie orală.
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 70 g granule pentru 100 ml suspensie orală.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Constituirea suspensiei: în flaconul ce conţine granule pentru suspensia orală se adaugă apă fiartă şi răcită
până la 2/3 din nivelul marcat şi se agită energic până la omogenizarea completă, apoi se completează cu
apă fiartă şi răcită până la nivelul marcat şi se agită energic. Agitaţi flaconul înainte de fiecare utilizare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca,
România
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
6543/2014/01-02
6544/2014/01-02
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2018
Important!
Acesta este un prospect informativ al medicamentului KLABAX 250mg/5ml – 42g gran. pt. suspensie orala
Nu folositi informatiile din prospect in scopul diagnosticarii sau tratarii cu KLABAX 250mg/5ml – 42g gran. pt. suspensie orala a unei probleme de sanatate.
KLABAX 250mg/5ml – 42g – detalii si pret
DCI medicament: CLARITHROMYCINUM
Forma farmaceutica: gran. pt. susp. orala
Cantitate/ambalaj: 1 gran. pt. susp. orala
Doza (concentratia): 250mg/5ml
Forma de prezentare: CUTIE X 1 FLAC. PEID X 42 G GRAN. PT. 60 ML SUSP . ORALA
Firma: TERAPIA SA
Tara: Romania
Cod ATC: J01FA09
Cod CIM: W44091001
VEZI
pretul medicamentului
si al echivalentelor
Atentionare!
KLABAX 250mg/5ml – 42g gran. pt. suspensie orala este un medicament.
Folositi KLABAX 250mg/5ml – 42g gran. pt. suspensie orala doar la indicatia medicului.
Prospectul din aceasta pagina este un prospect informativ al medicamentului KLABAX 250mg/5ml – 42g gran. pt. suspensie orala
Nu folositi informatiile din prospect in scopul tratarii cu KLABAX 250mg/5ml – 42g gran. pt. suspensie orala a unei probleme de sanatate.