FUROSEMID prospect pret compensat

Saitul care te invata cum sa nu te lasi jecmanit in farmacie, pret compensat, necompensat, pret de referinta, echivalentele medicamentului, prospect …







FUROSEMID LPH 40mg – prospect

Avertisment!
FUROSEMID LPH 40mg tablete este un medicament.
Folositi FUROSEMID LPH 40mg tablete doar daca v-a fost prescris de un medic.



REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FUROSEMID LPH 40 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine furosemidă 40 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţie lactoză monohidrat 69,66 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
Comprimate de culoare albă sau slab gălbuie, neacoperite, plate, cu aspect uniform, structură
compactă şi omogenă, cu margini intacte, având gravată pe una din feţe litera F şi numărul 40,
separate printr-o linie mediană, cu diametrul de 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Furosemida este indicată în tratamentul edemelor din insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică sau
afecţiunile renale. Poate fi utilizată în edemele grave şi în cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual
în asociere cu acestea. De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu.
Furosemida este activă şi în condiţiile unei filtrări glomerulare reduse, în cazurile de insuficienţă
renală severă.
Este indicată în formele uşoare şi moderate de hipertensiune arterială, în monoterapie sau în asociere
cu alte antihipertensive.
De asemenea, este indicată în unele cazuri de insuficienţă renală acută cu oligurie: poate înlătura
oliguria dar, probabil, nu influenţează evoluţia insuficienţei renale.
4.2 Doze şi mod de administrare
În general: dozele şi modul de administrare trebuie adaptate în funcţie de gravitatea afecţiunii. Doza
folosită trebuie să fie cea mai mică doză, suficientă pentru a obţine efectul dorit.
Furosemid LPH are un indice terapetic excepţional de mare, efectul fiind proporţional cu doza.
Furosemida acţionează cel mai bine administrată în doză unică, fie zilnic, fie în anumite zile.
Adulţi
Edeme din insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică sau afecţiuni renale
Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 – 80 mg furosemidă, administrată în priză unică. Doza
poate fi crescută treptat, la intervale de 6 – 8 ore până la obţinerea răspunsului optim. Doza unică
maximă recomandată depinde de tipul şi gravitatea afecţiunii. Astfel: 80 mg furosemidă în cazul
2
cirozei cu funcţie renală normală, 240 mg furosemidă pentru sindrom nefrotic, 80- 160 mg pentru
insuficienţă cardiacă congestivă. După obţinerea răspunsului optim, doza zilnică eficace va fi
administrată în 1 – 3 prize, aceasta depinzând de doza unică la care s-a obţinut un răspuns optim.
Hipertensiune arterială
Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg furosemidă, administrată dimineaţa.
În cazul unui răspuns insuficient, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg furosemidă sau furosemida
poate fi asociată cu un alt antihipertensiv.
Insuficienţa renală
Doza iniţială recomandată este de 80 mg furosemidă pe zi. Doza se poate creşte cu 80 mg furosemidă
pe zi, până la obţinerea răspunsului optim.
În insuficienţa renală sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000 mg furosemidă pe zi.
Copii şi adolescenţi
La copii, doza uzuală recomandată este de 1 – 2 mg furosemidă/kg şi zi. În cazul unui răspuns
terapeutic insuficient doza poate fi crescută cu 1 -2 mg/kg, dar cu o pauză de 6-8 ore între administrări.
Nu se recomandă doze mai mari de 6 mg/kg şi zi.
Vârstnici
Se aplică dozele recomandate în cazul adulţilor, dar la vârstnici, furosemida este eliminată în general
mai lent. Doza se va creşte treptat până la obţinerea răspunsului urmărit.
4.3 Contraindicaţii
– Hipersensibilitate la furosemidă, la alte sulfonamide (există o sensibilitate încrucişată între
sulfonamide şi furosemidă) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
– Obstacol al căilor urinare cu oligurie
– Hipovolemie
– Hipokalemie severă
– Hiponatremie severă
– Deshidratare.
– Insuficienţă renală asociată cu anurie
– Insuficienţă renală secundară unor agenţi nefrotoxici sau hepatotoxici
– Insuficienţă renală asociată cu comă hepatică
– Stare comatoasă sau pre-comatoasă asociată cu encefalopatie hepatică
– Alăptare
– Intoxicaţia cu digitalice
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În tratamentul cu furosemidă, în special când se administrează doze mari, este necesar încă din primele
zile şi apoi periodic, monitorizarea electroliţilor plasmatici (natremie, kaliemie), monitorizarea
uremiei, creatininemiei şi a debitului urinar. Se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor cu risc
crescut de perturbări electrolitice sau în caz de pierdere adiţională, semnificativă de lichide.
Furosemida poate determina depleţie de sodiu şi de potasiu, cu posibile consecinţe grave.
Trebuie evitat pe cât posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau însoţit de o dietă strictă, deoarece
există riscul deshidratării cu hiperazotemie şi hipovolemie.
Hipovolemia şi deshidratarea şi orice dezechilibu electrolitic sau acido-bazic trebui corectate. Poate fi
nevoie de o întrerupere temporară a furosemidei.
Diureza puternică poate cauza hipotensiune ortostatică sau episoade acute hipotensive.
3
Acolo unde este indicat, trebuie luate măsuri de corectare a hipotensiunii şi hipovolemiei înainte de
iniţierea tratametului. La pacienţii trataţi cu furosemidă, în special la vârstnici, la pacienţii sub
tratament cu medicaţie care poate determina hipotensiune, şi la pacienţii cu alte afecţiuni care
reprezintă un risc de hipotensiune, poate apărea hipotensiune simptomatică care determină ameţeală,
leşin sau pierdere a cunoştinţei. Apariţia semnelor de deshidratare şi a hipotensiunii arteriale impune
întreruperea tratamentului sau scăderea dozei.
Cantitatea de urină eliminată trebuie controlată. La pacienţii cu obstrucţii parţiale ale tractului urinar,
creşterea cantităţii de urină poate determina sau agrava neplăceri. Aceşti pacienţi necesită o
monitorizare atentă. Pacienţii cu obstrucţie parţială a tractului urinar, ca de exemplu pacienţii cu
hipertrofie de prostată sau micturiţie, au un risc crescut de a dezvolta retenţie acută şi necesită
monitorizare atentă.
La pacienţii cirotici, administrarea de furosemidă trebuie făcută cu prudenţă, monitorizând strict
natremia, kaliemia şi funcţiile renale, pentru a evita apariţia encefalopatiei hepatice. Apariţia
manifestărilor acesteia impune întreruperea imediată a tratamentului.
Supravegherea kaliemiei se impune la vârstnici şi la pacienţii care urmează tratament asociat cu alte
medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative
stimulante. La aceşti pacienţi, precum şi la cei cu denutriţie, anorexie, diaree cronică sau hipokaliemie
se recomandă un aport suplimentar de potasiu sub formă de clorură sau asocierea furosemidei cu un
diuretic care economiseşte potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren).
La pacienţii cu diabet zaharat sau la cei cu diabet zaharat latent, trataţi cu furosemidă trebuie
controlate periodic glicemia şi glicozuria. Administrarea de furosemidă poate necesitatea ajustarea
controlului medicaţiei hipoglicemiante în cazul diabetului zaharat.
La pacienţii cu gută, furosemida se administrează cu prudenţă deoarece creşte uşor concentraţia
plasmatică a acidului uric; furosemida favorizează foarte rar declanşarea crizei de gută.
În mod particular, este nevoie de o monitorizare atentă în următoarele cazuri:
– pacienţi cu hipotensiune;
– pacienţi cu risc de scădere periculoasă a tensiunii;
– pacienti cu sindrom hepato-renal;
– pacienţi cu hipoproteinemie, ca de exemplu cea asociată cu sindromul nefritic (efectul furosemidei
poate fi scăzut iar otoxicitatea acesteia potenţată); este necesară titrarea dozei cu prudenţă;
– copii prematuri (posibilă apariţie a nefrocalcinozei/nefrolitiazei; funcţia renală trebuie
monitorizată şi trebuie efectuată ultrasonografie).
Se consideră ca nu este sigură utilizarea diureticelor în porfirie acută, prin urmare trebuie acordată
prudenţă.
Utilizarea concomitentă cu risperidona
În studiile clinice controlate cu placebo, cu administrare de risperidonă la pacienţii vârstnici cu
demenţă, s-a observat o incidenţă mai crescută a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemidă şi
risperidonă fată de pacienţii trataţi doar cu risperidonă sau doar cu furosemidă. Trebuie acordată
prudenţă şi evaluate riscurile şi beneficiile acestei combinaţii sau asociere terapeutică înaintea deciziei
de adminisitrare. Deshidratarea trebuie evitată.
Esistă posibilitatea exacerbării sau activării lupusului eritematos sistemic (LES); prin urmare trebuie
avută prudenţă când se administrează furosemidă pacienţilor cu istoric de LES.
Vârstnici
La vârstnici, furosemida se administrează cu prudenţă deoarece aceştia sunt sensibili la efectele
diuretice şi hipotensive ale furosemidei. Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de apariţie a
colapsului sau a tromboemboliei şi, datorită vârstei au funcţiile renale modificate, ceea ce impune
ajustarea dozei.
4
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi că furosemida poate induce o reacţie pozitivă a testelor la controlul
antidoping.
Excipienţi
Datorită conţinutului de lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Sindrom Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Diuretice tiazidice: în edemele refractare realizează un efect sinergic care permite evitarea dozelor
mari de furosemidă cu risc toxic.
Asocieri nerecomandate
– litiu – furosemida scade excreţia sărurilor de litiu şi poate creşte concentraţia plasmatică a litiului
determinând o creştere a toxicităţii litiului, inclusiv creşterea riscului reacţiilor cardiotoxice şi
neurotoxice determinate de litiu. Se recomandă controlul litemiei şi ajustarea dozelor.
– sultopridă – risc crescut de tulburări ventriculare de ritm, în special torsada vârfurilor (factor
favorizant, hipokaliemia). Se recomandă supraveghere clinică, biologică şi electrocardiografică.
Asocieri care necesită precauţii
– antiinflamatoare nesteroidiene inclusiv acid acetilsalicilic şi indometacină: scad efectul diuretic şi
antihipertensiv al furosemidei şi pot provoca insuficienţă renală acută la bolnavii deshidrataţi şi la
vârstnici, ca urmare a scăderii filtrării glomerulare prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivel
juxtaglomerular. Se rehidratează pacientul şi se controlează funcţiile renale la începutul
tratamentului. Furosemida poate creşte toxicitatea salicilatului.
– antibiotice aminoglicozidice: creşte riscul ototoxic şi nefrotoxic al acestora. Deoarece această
asociere poate duce la afectarea ireversibilă a auzului, aceste medicamente trebuie utilizate
împreună cu furosemidă doar dacă există motive medicale întemeiate. Dacă asocierea este
necesară, se recomandă supravegherea hidratării, a funcţiilor renale, cohleovestibulare şi, eventual,
a concentraţiei plasmatice a aminoglicozidei.
– medicamente hipokaliemiante: amfotericină B, gluco- şi mineralocorticoizi, corticotropină,
tetracosactidă, laxative stimulante: risc major de hipokaliemie prin efect aditiv. În cazul asocierii,
se recomandă supravegherea şi corectarea kaliemiei.
– baclofen: potenţarea efectului antihipertensiv. În cazul acestei asocieri se recomandă supravegherea
tensiunii arteriale şi ajustarea dozelor.
– carbamazepină sau aminoglutatimidă: poate creşte riscul de hiponatremie. Asocierea se va efectua
numai sub supraveghere medicală strictă. Se recomandă folosirea unui diuretic dintr-o altă clasă,
dacă acest lucru este posibil.
– digitalice: unele dezechilibre electrolitice (ca de exemplu hipokaliemia, hipomagnezemia)
favorizează efectele toxice ale digitalicului. Se recomandă controlul şi corectarea kaliemiei şi,
eventual, monitorizarea electrocardiogramei. Administraea concomitentă a acestora cu furosemidă
poate necesita ajustarea dozelor acestor medicamente.
– diuretice care economisesc potasiul (amilorid, triamteren, spironolactonă): asociere utilă pentru
mulţi pacienţi, nu exclude hipokaliemia sau, în particular, hiperkaliemia la cei cu diabet zaharat sau
cu insuficienţă renală. Se recomandă supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei şi
reconsiderarea tratamentului.
– inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II: risc de hipotensiune arterială marcată şi/sau de insuficienţă renală acută la
bolnavii cu hiponatremie preexistentă. Administrea concomitentă a acestora cu furosemidă poate
necesita ajustarea dozelor acestor medicamente.
Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, când un tratament diuretic prealabil poate provoca
hiponatremie, se pot lua următoarele măsuri:
5
– fie se va întrerupe administrarea diureticului cu 3 zile înaintea administrării inhibitorului
enzimei de conversie. Dacă este necesar, se va reintroduce ulterior diureticul hipokaliemiant;
– fie se va administra inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei începând cu doze mici
care vor fi crescute treptat.
În insuficienţa cardiacă congestivă se administrează la început o doză foarte mică de inhibitor,
eventual după scăderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat.
În oricare situaţie, se supraveghează valoarea creatininemiei în primele săptămâni de tratament cu
inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei.
– medicamente care favorizează apariţia torsadei vârfurilor: antiaritmice din clasa I (chinidină,
hidrochinidină, disopiramidă) şi din clasa a-III-a (amiodaronă, sotalol); anumite neuroleptice:
fenotiazine (clorpromazină, levomepromazină, tioridazină, trifluperazină), benzamide (amisulpridă,
sulpiridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol); alte medicamente (astemizol, bepridil,
cisapridă, eritromicină, spiramicină, halofantrină, pentamidină, vincamină): risc major de tulburări
de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia fiind un factor favorizant). Se
recomandă corectarea hipokaliemiei înainte de începerea administrării şi supravegherea echilibrului
electrolitic şi a electrocardiogramei.
Unele dezechilibre electrolitice (ca de exemplu hipokaliemia, hipomagnezemia) pot creşte
toxicitatea anumitor medicamente (ca de exemplu medicamentele care induc prelungirea
intervalului QT).
– metformină: acidoza lactică poate fi declanşată de o eventuală insuficienţă renală funcţională
datorată diureticelor, în special a diureticelor de ansă. Metformina nu va fi utilizată decât în cazul
în care creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 mcmol/1) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 mcmol/1) la
femeie.
– fenitoină: diminuarea efectului diuretic până la 50%. Se recomandă, eventual, folosirea de doze
mai mari de diuretic.
– substanţe de contrast iodate: în cazul deshidratării produse de diuretice există riscul declanşării
insuficienţei renale acute. Se va rehidrata pacientul înaintea administrării substanţei de contrast
iodate.
Pacienţii care au prezentat un risc crescut de nefropatie de radiocontrast şi care au fost trataţi cu
furosemidă, au prezentat o incidenţă mai crescută a deteriorării funcţiei renale după ce au primit
substanţe de contrast faţă de pacienţii (cu risc crescut) care au primit hidratare doar pe cale
intravenoasă înaintea administrării substanţelor de contrast.
Asocieri de avut în vedere
– amifostină: potenţarea efectului hipotensor.
– anumite alfa-blocante (alfluzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin): potenţarea efectului
hipotensor. Risc crescut de hipotensiune ortostatică. Administrarea acestora concomitent cu
furosemida poate necesita ajustarea dozelor acestor medicamente.
– ciclosporină A: risc de creştere a creatininemiei fără modificarea concentraţiei plasmatice de
ciclosporină, chiar în absenţa depleţiei de sodiu şi apă. Administrarea concomitentă a ciclosporinei
A împreună cu furosemida este asociată cu un risc crescut de artrită gutoasă secundară
hiperuricemiei induse de furosemidă şi afectării excreţiei renale a uraţilor de către ciclosporina A.
– corticosteroizi: reducerea efectului antihipertensiv datorită retenţiei hidrosaline.
– neuroleptice, antidepresive triciclice: accentuarea efectului antihipertensiv şi risc crescut de
hipotensiune ortostatică, prin efect aditiv.
– antiacide gastrice (fosfat de aluminiu) sau sucralfat: scad absorbţia digestivă a furosemidei de la
nivelul intestinului şi prin urmare scad efectul acesteia (trebuie administrate la interval de 2 ore).
Alte interacţiuni
– curarizante şi miorelaxante, teofilină: furosemida le potenţează efectele.
– cefalosporine (ca de exemplu cefaloridina): doze crescute din anumite cefalosporine pot creşte
riscul nefrotoxic al diureticului.
– cisplatină: creşte riscul ototoxic al diureticului. În plus, nefrotoxicitatea cisplatinei poate fi mărită,
dacă furosemida nu este administrată în doze mici (ca ce exemplu 40 mg la pacienţi cu funcţie
renală normală) şi hidratarea nu este corespunzătoare, atunci când furosemida este utilizată pentru
obţinerea unei diureze forţate pe parcursul tratamentului cu cisplatină.
6
Efectele nocive asupa rinichilui, ale medicamentelor nefrotoxice, pot fi crescute.
Carbenoloxona, în cantiţaţi crescute, β2-simpatomimeticele, utilizarea prelungită a laxativelor,
reboxetina şi amfotericina pot creşte riscul de hipokalemie.
Dacă metolazona este administrată concomitent, poate apărea o diureză severă.
Probenecidul, metotrexatul şi alte medicamente care asemenea furosemidei se elimină prin secreţie
tubulară pot scade efectul furosemidei. Invers, furosemida poate scădea eliminarea renală a acestor
medicamente. În caz de tratament cu doze mari (în particular, atât pentru furosemidă cât şi pentru alte
medicamente), acest lucru poate duce la creşterea valorilor plasmatice cres şi la un risc crescut de
reacţii adverse din cauza furosemidei sau a medicaţiei concomitente.
Efectul medicamentelor antidiabetice şi a simpatomimeticelor care cresc tensiunea arterială (ca de
exemplu epinefrină, norepinefrină) poate fi redus.
Risperidonă: trebuie acordată prudenţă şi evaluate riscurile şi beneficiile combinaţiei sau asocierii
terapeutice cu furosemida înaintea deciziei de adminisitrare (vezi pct. 4.4).
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Furosemida traversează bariera feto-placentară. Studiile non-clinice nu au evidenţiat nici un efect
teratogen. În clinică nu există suficiente date pentru a evalua eventualele efecte malformative sau
fetotoxice ale furosemidei administrate în timpul sarcinii.
În general, administrarea furosemidei la femeia gravidă trebuie evitată. Poate fi prescrisă numai în
cazul edemelor patologice din timpul sarcinii şi numai dacă beneficiul terapeutic matern justifică riscul
potenţial pentru făt. Tratamentul în cursul sarcinii necesită monitorizarea creşterii fetale.
Alăptarea
Furosemida se excretă în laptele matern. S-a observat că diureticele de ansă scad secreţia lactată. De
aceea, furosemida este contraindicată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită reacţiilor adverse, furosemida poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţele derivă din datele din literatură provenite din studiile clinice în care furosemida a fost
utilizată la un număr total de 1387 pacienţi, în orice doză şi pentru orice indicaţie. Când categoria
frecvenţei pentru aceeaşi reacţie adversă a fost diferită, a fost selectată categoria de frecvenţă cea mai
mare.
Se folosesc următoarele categorii de frecvenţă CIOMS, atunci când este cazul:
Foarte frecvent ≥10%, Frecvente ≥1 şi

FUROSEMID LPH 40mg – detalii si pret

DCI medicament: FUROSEMIDUM
Forma farmaceutica: comprimate
Cantitate/ambalaj: 20 comprimate
Doza (concentratia): 40mg
Forma de prezentare: CUTIE X 2 BLIST. AL/PVC X 10 COMPRIMATE
Firma: LABORMED PHARMA SA
Tara: Romania
Cod ATC: C03CA01
Cod CIM: W03264001


ATENTIE! Acest pret este PRET DE RAFT al medicamentului ( pret necompensat).

VEZI PRET



VEZI
pretul medicamentului
si al echivalentelor

Atentionare!
FUROSEMID LPH 40mg tablete este un medicament.
Folositi FUROSEMID LPH 40mg tablete doar la indicatia medicului.
Prospectul din aceasta pagina este un prospect informativ al medicamentului FUROSEMID LPH 40mg tablete
Nu folositi informatiile din prospect in scopul tratarii cu FUROSEMID LPH 40mg tablete a unei probleme de sanatate.

Index medicamente