APROVEL 150 mg prospect pret compensat

Saitul care te invata cum sa nu te lasi jecmant in farmacie, pret compensat, necompensat, pret de referinta, echivalentele medicamentului, prospect …

APROVEL 150mg Prospect Pret compensat si necompensat Despre medicamente






Despre medicamente:




APROVEL 150mg – prospect

Avertisment!
APROVEL 150mg tablete film. este un medicament.
Folositi APROVEL 150mg tablete film. doar daca v-a fost prescris de un medic.



APROVEL 150mg

DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI

Aprovel 150mg comprimate.

COMPOZITIA CALITATIVASI CANTITATIVA

Fiecare comprimat contine 150mg de irbesartan.

Excipient: lactoza monohidrat 30,75mg pe comprimat.

FORMA FARMACEUTICA

Comprimate. Comprimate albe sau aproape albe, biconvexe, ovale, avand o inima gravata pe o fatasi numarul 2772 inscriptionat pe cealalta fata.

DATE CLINICE

Indicatii terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale. Tratamentul afectarii renale la pacientii cu hipertensiune arterialasi diabet zaharat de tip II, in cadrul unei scheme medicamentoase antihipertensive.

Doze si mod de administrare

Doza uzuala initialasi de intretinere recomandata este de 150mg irbesartan, administrata o data pe zi, cu sau fara alimente. In general, Aprovel in doza de 150mg irbesartan o data pe zi asigura un control mai bun al tensiunii arteriale in intervalul de 24 ore, comparativ cu doza de 75mg irbesartan. Cu toate acestea, se poate lua in considerare initierea tratamentului cu 75mg irbesartan pe zi, in special la pacientii hemodializati si la pacientii cu varsta peste 75 ani.

La pacientii a caror afectiune este insuficient controlata cu 150mg irbesartan administrat o data pe zi, doza de Aprovel poate fi crescuta la 300mg irbesartan sau pot fi asociate alte antihipertensive. In mod special, s-a demonstrat ca asocierea unui diuretic, cum ar fi hidroclorotiazida, are un efect aditiv cu Aprovel.

La pacientii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, tratamentul trebuie initiat cu doza de 150mg irbesartan administrata o data pe zi, care se creste pana la 300mg irbesartan o data pe zi, aceasta fiind doza de intretinere cea mai adecvata pentru tratamentul afectarii renale. Beneficiul la nivel renal pentru Aprovel la pacientii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 s-a demonstrat pe baza unor studii in care irbesartanul s-a asociat tratamentului cu alte medicamente antihipertensive, dupa cum a fost necesar, pentru a atinge tensiunea arterialatinta.

Insuficienta renala: nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta renala. La pacientii hemodializati trebuie luata in considerare o doza initiala mai mica (75mg irbesartan).

Insuficienta hepatica: nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata. Nu exista experienta clinica la pacienti cu insuficienta hepatica severa.

Pacienti varstnici: cu exceptia pacientilor cu varsta peste 75 ani, la care tratamentul poate fi initiat cu doza de 75mg irbesartan pe zi, de obicei nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii varstnici.

Utilizare la copii: irbesartan nu se recomanda a fi administrat la copii si adolescenti deoarece nu sunt date suficiente privind siguranta si eficacitatea.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti. Trimestrele II si III de sarcina.

Atentionari si precautii speciale pentru utilizare

Hipovolemie: in special dupa prima doza, poate aparea hipotensiune arteriala simptomatica la pacientii cu hipovolemie si/sau depletie de sodiu, consecutive tratamentului intensiv cu diuretice, dietei hiposodate, diareei sau varsaturilor. Astfel de afectiuni trebuie corectate inaintea administrarii de Aprovel.

Hipertensiune arteriala renovasculara: in cazul in care pacientii cu stenoza bilaterala a arterelor renale sau stenoza a arterei renale pe rinichi unic functional sunt tratati cu medicamente care afecteaza sistemul renina-angiotensina-aldosteron exista un risc crescut de hipotensiune arteriala severasi insuficienta renala. Cu toate ca acest risc nu s-a dovedit pentru Aprovel, un efect similar trebuie anticipat dupa administrarea antagonistilor receptorilor pentru angiotensina II.

Insuficienta renalasi transplant renal: atunci cand Aprovel este utilizat la pacientii cu insuficienta renala, se recomanda monitorizarea periodica a concentratiilor plasmatice a potasiului si creatininei. Nu exista experienta privind administrarea Aprovel la pacienti cu transplant renal recent.

Pacienti hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 si boala renala: intr-o analiza a rezultatelor unui studiu efectuat la pacienti cu boala renala avansata, efectele irbesartanului, atat asupra evenimentelor renale cat si asupra celor cardiovasculare, nu au fost uniforme in toate subgrupurile. Efectele au aparut mai putin favorabile, in special, la femei si la subiectii de alta rasa decat cea alba.

Hiperkaliemie: ca si in cazul altor medicamente care influenteaza sistemul renina-angiotensinaaldosteron, hiperkaliemia poate sa apara in timpul tratamentului cu Aprovel, in special in prezenta insuficientei renale, proteinuriei cu semnificatie clinica datorata bolii renale diabetice si/sau insuficientei cardiace. Se recomanda monitorizarea atenta a kaliemiei la pacientii cu risc.

Litiu: nu este recomandata asocierea litiului cu Aprovel.

Stenoza aorticasi mitrala, cardiomiopatie hipertrofica obstructiva: ca si in cazul altor vasodilatatoare, se recomanda precautie speciala la pacientii cu stenoza aortica sau mitrala sau cu cardiomiopatie hipertrofica obstructiva.

Hiperaldosteronism primar: in general pacientii cu hiperaldosteronism primar nu raspund, la medicamentele antihipertensive care actioneaza prin inhibarea sistemului renina-angiotensina. De aceea, nu se recomanda folosirea Aprovel.

Generale: la pacientii la care tonusul vascular si functia renala depind predominant de activitatea sistemului renina-angiotensina-aldosteron (de exemplu, pacienti cu insuficienta cardiaca congestiva severa sau cu afectiune renala preexistenta, inclusiv stenoza a arterelor renale), tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II, care afecteaza acest sistem, s-a asociat cu hipotensiune arteriala acuta, azotemie, oligurie sau rareori, cu insuficienta renala acuta. Ca in cazul oricarui alt medicament antihipertensiv, scaderea excesiva a tensiunii arteriale la pacientii cu cardiopatie ischemica sau boala cardiovasculara ischemica, poate duce la infarct miocardic sau la accident vascular cerebral. Asa cum s-a observat si in cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, irbesartanul si ceilalti antagonisti ai angiotensinei par mai putin eficace in scaderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare, comparativ cu cei din alte rase, probabil datorita prevalentei mai mari a unor concentratii plasmatice mici de renina in populatia hipertensiva de culoare.

Sarcina: Antagonistii ai receptorilor pentru angiotensina II (ARA II), nu trebuie initiati in timpul sarcinii. Cu exceptia cazului in care continuarea terapiei cu ARA II este considerata esentiala, pacientele care planifica sa ramana gravide trebuie sa li se prescrie medicamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranta stabilit pentru folosirea in sarcina. Atunci cand este constata prezenta sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie intrerupt imediat, si daca este cazul trebuie inceputa terapie alternativa.

Lactoza: acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza Lapp sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Utilizarea la copii: irbesartanul a fost studiat la copii cu varsta cuprinsa intre 6 si 16 ani dar pana cand vor fi disponibile date suplimentare, datele actuale sunt insuficiente pentru a sustine extinderea utilizarii la copii.

Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Diuretice si alte antihipertensive: alte antihipertensive pot creste efectele hipotensive ale irbesartanului; cu toate acestea, Aprovel a fost administrat in conditii de siguranta in asociere cu alte antihipertensive, cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu cu actiune de lunga duratasi diureticele tiazidice. Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate provoca hipovolemie si risc de hipotensiune arteriala atunci cand se initiaza tratamentul cu Aprovel.

Suplimente de potasiu si diuretice care economisesc potasiu: pe baza experientei cu alte medicamente care actioneaza asupra sistemului renina-angiotensina, utilizarea concomitenta a diureticelor care economisesc potasiu, a suplimentelor de potasiu, a substituentilor de sare care contin potasiu sau a altor medicamente care pot creste kaliemia (de exemplu, heparina) poate duce la cresterea kaliemiei si, de aceea, nu este recomandata.

Litiu: in timpul tratamentului care asociaza litiul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei s-au raportat cresteri reversibile ale litemiei si ale toxicitatii litiului. Pana in prezent, efecte similare s-au raportat foarte rar pentru irbesartan. De aceea, aceasta asociere nu este recomandata. Daca asocierea se dovedeste necesara, se recomanda monitorizarea atenta a litemiei.

Antiinflamatoare nesteroidiene: atunci cand se administrareaza antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II concomitent cu antiinflamatoare nesteroidiene (adica inhibitori selectivi ai COX 2, acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) si antiinflamatoare nesteroidiene neselective) poate sa apara scaderea efectului antihipertensiv. Ca si in cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, administrarea concomitenta de antagonisti ai receptorilor pentru angiotensina II cu antiinflamatoare nesteroidiene poate creste riscul de deteriorare a functiei renale, cu posibilitatea aparitiei insuficientei renale acute si a cresterii kaliemiei, in special la pacientii cu afectare prealabila a functiei renale. Aceasta asociere trebuie administrata cu prudenta, in special la varstnici. Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie monitorizata functia renala dupa initierea acestei tratamentului asociat si, ulterior, periodic.

Informatii suplimentare despre interactiunile irbesartanului: in studiile clinice, farmacocinetica irbesartanului nu a fost influentata de administrarea hidroclorotiazidei. Irbesartanul este metabolizat in principal de catre CYP2C9 si in mai mica masura, prin glucurono-conjugare. Nu s-au observat interactiuni farmacocinetice sau farmacodinamice semnificative in cazul administrarii de irbesartan cu warfarina, un medicament metabolizat de catre CYP2C9. Nu s-au evaluat efectele inductorilor CYP2C9, cum ar fi rifampicina, asupra farmacocineticii irbesartanului. Farmacocinetica digoxinei nu a fost modificata prin administrarea concomitenta de irbesartan.

Sarcina si alaptarea

Sarcina:

Folosirea ARA II nu este recomandata in timpul primului trimestru de sarcina. Folosirea ARA II este contraindicata in al doilea si al treilea trimestru de sarcina.

Confirmarea epidemiologica in ceea ce priveste riscul de teratogenicitate dupa expunerea la inhibitori ECA in primul trimestru de sarcina nu a fost convingatoare; totusi, nu poate fi exclusa o crestere mica a riscului. In timp ce nu exista date epidemiologice controlate asupra riscului tratamentului cu Antagonisti ai Receptorilor pentru Angiotensina II (ARA II), un risc similar poate sa existe pentru aceasta clasa de medicamente. Cu exceptia cazului in care continuarea terapiei cu un Antagonist al Receptorilor pentru Angiotensina II (ARA II) este considerata esentiala, pacientele care planifica sa ramana gravide trebuie sa li se prescrie medicamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranta stabilit pentru folosirea in sarcina. Atunci cand este cunoscuta prezenta sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie intrerupt imediat, si daca este cazul trebuie inceputa terapie alternativa. Este cunoscut faptul ca expunerea la terapia cu ARA II in al doilea si al treilea trimestru de sarcina induce fetotoxicitate la om (scaderea functiei renale, oligohidramnios, osificarea intarziata a craniului) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune, hiperpotasemie). Daca s-a produs expunerea la ARA II din al doilea trimestru de sarcina, se recomanda verificarea prin ecografie a functiei renale si a craniului. Copiii ai caror mame au luat ARA II trebuie atent monitorizati pentru hipotensiune.

Alaptarea:

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea Aprovel in timpul alaptarii, nu se recomanda administrarea Aprovel si sunt de preferat tratamente alternative cu profile de siguranta mai bine stabilite in timpul alaptarii, in special atunci cand sunt alaptati nou-nascuti sau sugari prematuri.

Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Tinand cont de proprietatile sale farmacodinamice, este putin probabil ca irbesartanul sa afecteze aceasta capacitate. In cazul conducerii de vehicule sau folosirii de utilaje, trebuie sa se ia in considerare ca in timpul tratamentului pot aparea vertij sau oboseala.

Reactii adverse

In studiile clinice controlate cu placebo, la pacienti cu hipertensiune arteriala, incidenta totala a evenimentelor adverse nu a prezentat diferente intre grupul tratat cu irbesartan (56,2%) si grupul la care s-a administrat placebo (56,5%). Intreruperile tratamentului din cauza oricarui eveniment advers, clinic sau paraclinic, au fost mai putin frecvente la pacientii tratati cu irbesartan (3,3%) decat la cei la care s-a administrat placebo (4,5%). Incidenta evenimentelor adverse nu a fost dependenta de doza (in intervalul dozelor recomandate), de sex, varsta, rasa sau de durata tratamentului.

La pacientii hipertensivi diabetici cu microalbuminurie si functie renala normala, s-au raportat ameteli ortostatice si hipotensiune arteriala ortostatica la 0,5% dintre pacienti (adica mai putin frecvent), dar mai mult decat la placebo.

Urmatorul tabel prezinta reactiile adverse care au fost raportate in studiile clinice controlate cu placebo, in cadrul carora s-a administrat irbesartan la 1965 pacienti. Termenii marcati cu asterisc (*) se refera la reactiile adverse care au fost raportate suplimentar si mai mult decat la placebo la > 2% dintre pacientii hipertensivi diabetici cu insuficienta renala cronicasi proteinurie cu semnificatie clinica.

Frecventa reactiilor adverse prezentate mai jos este definita conform urmatoarei conventii:

foarte frecvente (= 1/10); frecvente (= 1/100 si < 1/10); mai putin frecvente (= 1/1.000 si < 1/100); rare (= 1/10.000 si < 1/1.000); foarte rare (< 1/10.000). In functie de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii. Investigatii diagnostice: Foarte frecvente: Hiperkaliemia* s-a observat mai frecvent la pacientii diabetici tratati cu irbesartan, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. La pacientii hipertensivi diabetici cu microalbuminurie si functie renala normala, hiperkaliemia (= 5,5 mEq/l) a aparut la 29,4% dintre pacientii din grupul tratat cu irbesartan in doza de 300mg si la 22% dintre pacientii din grupul la care s-a administrat placebo. La pacientii hipertensivi diabetici cu insuficienta renala cronicasi proteinurie cu semnificatie clinica, hiperkaliemia (= 5,5 mEq/l) s-a observat la 46,3% dintre pacientii din grupul tratat cu irbesartan si la 26,3% dintre pacientii din grupul la care s-a administrat placebo. Frecvente: la subiectii tratati cu irbesartan, s-au observat frecvent (1,7%) cresteri semnificative ale creatin-kinazei plasmatice. Niciuna dintre cresteri nu s-a asociat cu evenimente musculo-scheletice identificabile clinic. La 1,7% dintre pacientii hipertensivi cu nefropatie diabetica avansata, tratati cu irbesartan, s-a observat o scadere a hemoglobinei*, fara semnificatie clinica. Tulburari cardiace: Mai putin frecvente: tahicardie Tulburari ale sistemului nervos: Frecvente: ameteli, ameteli ortostatice* Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale: Mai putin frecvente: tuse Tulburari gastro-intestinale: Frecvente: greata/varsaturi Mai putin frecvente: diaree, dispepsie/pirozis Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv: Frecvente: dureri musculo-scheletice* Tulburari vasculare: Frecvente: hipotensiune ortostatica* Mai putin frecvente: valuri de caldura asociate cu inrosirea fetei Tulburari generale si la nivelul locului de administrare: Frecvente: oboseala Mai putin frecvente: durere toracica Tulburari ale aparatului genital si sanului: Mai putin frecvente: disfunctie sexuala In plus, dupa punerea pe piata a irbesartanului, s-au raportat urmatoarele reactii adverse; acestea au reiesit din rapoartele spontane si, ca urmare frecventa acestor reactii adverse nu este cunoscuta: Tulburari ale sistemului nervos: Cefalee Tulburari acustice si vestibulare: Acufene Tulburari gastro-intestinale: Disgeuzie Tulburari renale si ale cailor urinare: Alterarea functiei renale, inclusiv cazuri izolate de insuficienta renala acuta, la pacientii cu risc Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: Vasculita leucocitoclastica Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv: Artralgii, mialgii (in unele cazuri asociate cu cresterea concentratiilor plasmatice de creatin-kinaza), crampe musculare Tulburari metabolice si de nutritie: Hiperkaliemie Tulburari ale sistemului imunitar: Reactii de hipersensibilitate cum sunt edem angioneurotic, eruptii cutanate, urticarie Tulburari hepatobiliare: Hepatita, modificari ale functiei hepatice Copii si adolescenti: intr-un studiu randomizat care a inclus 318 copii si adolescenti cu hipertensiune arteriala cu varsta cuprinsa intre 6 si 16 ani, s-au observat urmatoarele evenimente adverse in saptamana a 3-a a fazei dublu-orb: cefalee (7,9%), hipotensiune arteriala (2,2%), ameteli (1,9%), tuse(0,9%). In saptamana 26 a fazei deschise a acestui studiu, cele mai frecvente modificari ale testelor de laborator observate au fost cresterea creatininei (6,5%) si valori crescute ale CK la 2% dintre copii. Supradozaj In urma expunerii adultilor la doze de pana la 900mg irbesartan/zi, timp de 8 saptamani, nu s-a evidentiat toxicitate. In caz de supradozaj, manifestarile cele mai probabile sunt hipotensiunea arteriala si tahicardia; de asemenea, poate sa aparasi bradicardia. Nu sunt disponibile informatii specifice privind tratamentul supradozajului cu Aprovel. Pacientul trebuie atent supravegheat iar tratamentul trebuie sa fie simptomatic si de sustinere. Masurile recomandate includ provocarea varsaturilor si/sau efectuarea lavajului gastric. Pentru tratamentul supradozajului se poate utiliza carbune activat. Irbesartanul nu este hemodializabil. PROPRIETATI FARMACOLOGICE Proprietati farmacodinamice Grupa farmacoterapeutica: antagonisti pentru angiotensina II. Codul ATC C09C A04. Mecanism de actiune: Irbesartanul este un antagonist puternic si selectiv al receptorilor pentru angiotensina sinteza a angiotensinei II. Antagonizarea selectiva a receptorilor angiotensinei II (ATII (tip AT1), activ dupa administrare pe cale orala. Se considera ca irbesartanul blocheaza toate actiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT1, indiferent de originea sau de calea de 1) determina cresterea concentratiilor plasmatice de reninasi de angiotensina II si scaderea concentratiei plasmatice de aldosteron. Kaliemia nu este modificata semnificativ de irbesartan administrat in monoterapie, la dozele recomandate. Irbesartanul nu inhiba enzima de conversie a angiotensinei (kininaza II), o enzima care genereaza formarea de angiotensina II si care metabolizeazasi bradikinina la metaboliti inactivi. Irbesartanul nu necesita activare metabolica pentru a-si exercita activitatea. Eficacitate clinica: Hipertensiune arterialIrbesartanul scade tensiunea arteriala, cu modificarea minima a frecventei cardiace. Scaderea tensiunii arteriale este dependenta de doza, cu o tendinta de atingere a fazei de platou la doze peste 300mg irbesartan, administrate in priza unica zilnica. Dozele cuprinse intre 150-300mg irbesartan, o data pe zi, scad valorile tensiunii arteriale in clinostatism sau in pozitie sezanda, dupa 24 ore de la administrare (inaintea dozei urmatoare), in medie cu 8-13/5-8 mm Hg (sistolica/diastolica), scadere care este superioara celei observate dupa administrarea de placebo. Reducerea maxima a tensiunii arteriale se obtine la 3-6 ore dupa administrare si efectul antihipertensiv se mentine timp de cel putin 24 ore. Dupa 24 ore, la dozele recomandate, scaderea tensiunii arteriale este inca de 60-70% din scaderea maxima a tensiunii arteriale diastolice si sistolice. O doza zilnica de 150mg irbesartan, administrata in priza unica, produce efecte similare asupra tensiunii arteriale dupa 24 ore de la administrare (inaintea dozei urmatoare) si asupra tensiunii arteriale medii pe 24 ore similare cu cele produse de administrarea aceleiasi doze zilnice totale, fractionate in doua prize. Efectul antihipertensiv al Aprovel se manifesta in 1-2 saptamani, efectul maxim fiind observat la 4-6 saptamani de la initierea tratamentului. Efectele antihipertensive se mentin in timpul tratamentului de lunga durata. Dupa intreruperea tratamentului, tensiunea arteriala revine treptat la valorile initiale. Intreruperea tratamentului nu declanseaza hipertensiune arteriala de rebound. Efectele antihipertensive ale irbesartanului si diureticelor tiazidice sunt aditive. La pacientii la care hipertensiunea arteriala nu este controlata in mod adecvat cu irbesartan administrat in monoterapie, asocierea unei doze mici de hidroclorotiazida (12,5mg) la irbesartan, in priza unica zilnica, produce o scadere mai marcata a tensiunii arteriale, comparativ cu placebo, dupa 24 ore de la administrare (inaintea dozei urmatoare), de 7-10/3-6 mm Hg (sistolica/diastolica). Eficacitatea Aprovel nu este influentata de varsta sau sex. Ca si in cazul celorlalte medicamente care actioneaza asupra sistemul renina-angiotensina, pacientii hipertensivi de culoare prezinta un raspunsconsiderabil mai slab la irbesartan administrat in monoterapie. In cazul in care irbesartanul se administreaza in asociere cu o doza mica de hidroclorotiazida (de exemplu, 12,5mg/zi), raspunsul antihipertensiv al pacientilor de culoare se apropie de cel al pacientilor de rasa caucaziana. Nu exista niciun efect semnificativ clinic asupra uricemiei sau uricozuriei. a Scaderea tensiunii arteriale cu 0,5mg/kg (scazut), 1,5mg/kg (mediu) si 4,5mg/kg (ridicat) a fost evaluata prin dozarea controlata a irbesartanului pe o perioada de 3 saptamani la 318 pacienti hipertensivi sau la cei cu risc (diabet, antecedente familiale de hipertensiune), copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 6 si 16 ani. La sfarsitul celor trei saptamani, scaderea principala fata de valoarea initiala in variabila de eficacitate principala, prin stabilizarea tensiunii arteriale sistolice (SeSBP) a fost de 11,7 mm Hg (doze scazute), 9,3 mm Hg (doze medii), 13,2 mm Hg (doze ridicate). Nu au aparut diferente semnificative intre aceste doze. Modificarea principala a tensiunii arteriale diastolice minime stabilizate (SeDBP) a fost urmatoarea: 3,8 mm Hg (doze scazute), 3,2 mm Hg (doze medii), 5,6 mm Hg (doze crescute). Dupa inca o perioada de doua saptamani, in care pacientii au fost randomizati din nou fie cu substanta activa fie cu placebo, pacientii la care s-a administrat placebo au prezentat o crestere de 2,4 si 2,0 mm Hg a SeSBP si SeDBP comparativ cu +0,1 si respectiv 0,3 mm Hg comparativ cu pacientii tratati cu toate dozele de irbesartan. Hipertensiune arterialasi diabet zaharat de tip 2 cu afectiune renala: Studiul Irbesartan Diabetic Nephropathy Trial (IDNT) evidentiaza ca irbesartanul incetineste progresia afectiunii renale la pacientii cu insuficienta renala cronicasi proteinurie cu semnificatie clinica. IDNT a fost un studiu de morbiditate si mortalitate, dublu-orb, controlat cu placebo, care a comparat Aprovel, amlodipinasi placebo. Efectele Aprovel pe termen lung (in medie 2,6 ani) asupra progresiei afectiunii renale si asupra mortalitatii de orice cauza au fost studiate la 1715 pacienti hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, proteinurie = 900mg/zi si creatininemie cuprinsa in intervalul 1,0-3,0mg/dl. La pacienti s-au administrat doze progresive, in functie de tolerabilitate, incepand cu 75mg irbesartan pana la o doza de intretinere de 300mg irbesartan, de la 2,5mg amlodipina pana la 10mg amlodipina sau placebo. In toate grupurile de tratament, pacientilor li s-au administrat, in general, 2 pana la 4 medicamente antihipertensive (de exemplu, diuretice, beta-blocante, alfa-blocante) pentru a ajunge la tensiunea arteriala predefinita drept tinta, de = 135/85 mm Hg sau la o scadere cu 10 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice, daca valoarea initiala a acesteia era > 160 mm Hg. Saizeci la suta (60%) dintre pacientii din grupul placebo au atins aceasta valoare a tensiunii arteriale tinta, iar din grupurile irbesartan si amlodipina 76% si respectiv 78%. In obiectivul primar combinat, irbesartanul a redus semnificativ riscul relativ, constand in dublarea valorilor creatininemiei, stadiul final al nefropatiei (SFN) sau mortalitatea de orice cauza. Aproximativ 33% dintre pacientii din grupul irbesartan au atins obiectivul primar combinat renal, comparativ cu 39% si 41% in grupurile placebo, respectiv amlodipina [reducerea riscului relativ cu 20% comparativ cu placebo (p = 0,024) si reducerea riscului relativ cu 23% comparativ cu amlodipina (p = 0,006)]. La analiza componentelor individuale ale obiectivului primar, nu s-a observat niciun efect asupra mortalitatii de orice cauza, in timp ce s-a observat o tendinta pozitiva de reducere a SFN si o reducere semnificativa in ceea ce priveste dublarea valorii creatininemiei.

Efectul tratamentului a fost evaluat pentru subgrupuri care au tinut cont de sex, rasa, varsta, durata bolii diabetice, valorile initiale ale tensiunii arteriale, creatininemiei si albuminuriei. In subgrupurile alcatuite din femei si din pacienti de culoare, care au reprezentat 32%, respectiv 26% din populatia totala studiata, nu s-a evidentiat un beneficiu renal, cu toate ca intervalele de incredere nu l-au exclus. De asemenea, pentru obiectivul secundar, constituit din evenimente cardiovasculare letale si nonletale, nu au existat diferente intre cele trei grupuri din populatia totala studiata, cu toate ca s-a constatat o crestere a incidentei infarctului miocardic non-letal la femei si o scadere a incidentei infarctului miocardic non-letal la barbati, in grupul irbesartan comparativ cu grupul placebo. La femeile din grupul irbesartan comparativ cu grupul amlodipina s-a observat o crestere a incidentei infarctului miocardic non-letal si a accidentului vascular cerebral in timp ce spitalizarea impusa de insuficienta cardiaca a fost redusa in populatia totala studiata. Cu toate acestea, nu s-a stabilit nicio explicatie adecvata pentru aceste constatari la femei.

Studiul Effects of Irbesartan on Microalbuminuria in Hypertensive Patients with Type 2 Diabetes Mellitus (IRMA 2) evidentiaza ca irbesartanul in doza de 300mg intarzie progresia catre proteinurie cu semnificatie clinica la pacientii cu microalbuminurie. IRMA 2 a fost un studiu de morbiditate, dublu-orb, controlat cu placebo, efectuat la 590 pacienti cu diabet zaharat de tip 2, microalbuminurie (30-300mg/zi) si functie renala normala (creatininemie = 1,5mg/dl la barbati si < 1,1mg/dl la femei). Studiul a evaluat efectele Aprovel pe termen lung (2 ani) asupra progresiei catre proteinurie cu semnificatie clinica - rata excretiei urinare a albuminei (REUA) > 300mg/zi si o crestere a REUA cu cel putin 30% din valoarea initiala. Tensiunea arteriala predefinita drept tinta a fost = 135/85 mm Hg. Daca a fost necesar, s-au adaugate medicamente antihipertensive suplimentare (excluzand inhibitorii ECA, antagonistii receptorilor pentru angiotensina II si blocantii dihidropiridinici ai canalelor de calciu), pentru a ajuta la atingerea tensiunii arteriale tinta. In timp ce, la toate grupurile de tratament, s-au atins valori similare ale tensiunii arteriale, mai putini au fost pacientii care au atins obiectivul final de proteinurie cu semnificatie clinica in grupul irbesartan 300mg (5,2%) comparativ cu grupurile placebo (14,9%) sau irbesartan 150mg (9,7%), demonstrandu-se astfel o reducere a riscului relativ cu 70% comparativ cu placebo (p = 0,0004) pentru doza mai mare. Pe parcursul primelor trei luni de tratament nu s-a observat o ameliorare concomitenta a ratei filtrarii glomerulare (RFG). Incetinirea progresiei catre proteinurie cu semnificatie clinica a fost evidenta inca din primele trei luni de tratament si a continuat pe parcursul perioadei de 2 ani. Revenirea la albuminurie normala (< 30mg/zi) a fost mai frecventa in grupul Aprovel 300mg (34%) comparativ cu grupul placebo (21%). Proprietati farmacocinetice Irbesartanul este bine absorbit dupa administrarea orala: studiile de biodisponibilitate absoluta au determinat valori de aproximativ 60-80%. Administrarea concomitenta cu alimentele nu influenteaza semnificativ biodisponibilitatea irbesartanului. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 96%, cu o legare neglijabila de componentele celulare sanguine. Volumul aparent de distributie este de 53-93 l. Dupa administrarea orala sau intravenoasa de irbesartan marcat cu 14C, 80-85% din radioactivitatea plasmei circulante poate fi atribuita irbesartanului nemodificat. Irbesartanul este metabolizat hepatic prin glucurono-conjugare si oxidare. Metabolitul circulant principal este glucuronatul de irbesartan (aproximativ 6%). Studiile in vitro au evidentiat ca irbesartanul este oxidat in principal de izoenzima CYP2C9 a citocromului P450, izoenzima CYP3A4 avand un efect neglijabil. Irbesartanul prezinta o farmacocinetica lineara proportionala cu doza, la doze cuprinse intre 10mg pana la 600mg. S-a observat ca, la doze mai mari de 600mg irbesartan (dublul dozei maxime recomandate), absorbtia orala nu mai creste proportional cu doza; mecanismul acestui fenomen nu este cunoscut. Concentratiile plasmatice maxime se ating la 1,5-2 ore dupa administrarea orala. Clearanceul total si cel renal este de 157-176, respectiv 3-3,5 ml/min. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al irbesartanului este de 11-15 ore. Concentratiile plasmatice la starea de echilibru se ating in primele 3 zile dupa initierea unui tratament cu administrare in priza unica zilnica. Se observa o acumulare limitata a irbesartanului in plasma (< 20%) dupa administrari repetate de doze unice zilnice. Intr-un studiu, la femeile hipertensive, s-au observat concentratii plasmatice de irbesartan putin mai mari. Cu toate acestea, nu au fost diferente in ceea ce priveste timpul de injumatatire plasmaticasi acumularea irbesartanului. Nu este necesara ajustarea dozelor la femei. Valorile ariei de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) si ale concentratiei plasmatice maxime (Cmax) pentru irbesartan au fost putin mai mari la pacientii varstnici (= 65 ani) comparativ cu subiectii tineri (18-40 de ani). Cu toate acestea, timpul de injumatatire prin eliminare nu a fost modificat semnificativ. Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii varstnici. Irbesartanul si metabolitii sai sunt eliminati pe cale biliarasi renala. Dupa administrarea orala sau intravenoasa de irbesartan marcat cu 14C, aproximativ 20% din radioactivitate se regaseste in urina iar restul in materiile fecale. Mai putin de 2% din doza se excreta in urina, sub forma de irbesartan nemodificat. Farmacocinetica irbesartanului s-a evaluat la 23 copii hipertensivi dupa administrarea unor doze zilnice unice si multiple (2mg irbesartan/kg) pana la doza maxima zilnica de 150mg irbesartan timp de patru saptamani. Dintre cei 23 copii, 21 au fost evaluati prin comparatie cu farmacocinetica de la adult (doisprezece copii peste 12 ani, noua copii cu varsta intre 6 si 12 ani). Rezultatele au evidentiat ca C max, ASC si vitezele clearence-ului au fost comparabile cu cele observate la pacientii adulti la care s-a administrat 150mg irbesartan zilnic. O acumulare limitata de irbesartan (18%) in plasma s-a observat in urma administrarii repetate in doze unice zilnice. Insuficienta renala: parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt modificati semnificativ la pacientii cu insuficienta renala sau la cei hemodializati. Irbesartanul nu se elimina prin hemodializa. Insuficienta hepatica: parametrii farmacocinetici ai irbesartanului nu sunt modificati semnificativ la pacientii cu insuficienta hepatica usoara-moderata. Nu s-au efectuat studii la pacientii cu insuficienta hepatica severa. Date preclinice de siguranta La dozele relevante clinic nu s-a evidentiat toxicitate anormala sistemica sau toxicitate de organ tinta. In studiile preclinice privind siguranta, dozele mari de irbesartan (= 250mg/kg si zi la sobolan si = 100mg/kg si zi la macac) au produs o scadere a parametrilor eritrocitari (numar de eritrocite, hemoglobina, hematocrit). La doze foarte mari (= 500mg/kg si zi), administrate la sobolan si la macac, irbesartanul a indus modificari degenerative ale rinichiului (de exemplu nefrita interstitiala, distensie tubulara, bazofilie tubulara, cresterea concentratiilor plasmatice de uree si creatinina) modificari considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului, care duc la reducerea perfuziei renale. In plus, irbesartanul a indus hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare (la sobolan la doze = 90mg/kg si zi, la macac la doze = 10mg/kg si zi). Toate aceste modificari au fost considerate ca fiind produse prin actiunea farmacologica a irbesartanului. La om, la doze terapeutice de irbesartan, hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par sa aiba implicatii. Irbesartanul nu a demonstrat mutagenitate, clastogenitate sau carcinogenitate. Studiile efectuate cu irbesartan la animale au evidentiat efecte toxice tranzitorii la fatul de sobolan (formarea frecventa de cavitati la nivelul pelvisului renal, hidroureter sau edeme subcutanate), care au disparut dupa nastere. La iepure, s-a observat avort sau resorbtie embrionara precoce, la doze care au provocat toxicitate materna semnificativa, inclusiv mortalitate. Nu s-au observat efecte teratogene la sobolan sau iepure. PROPRIETATI FARMACEUTICE Lista excipientilor Celuloza microcristalina Croscarmeloza sodica Lactoza monohidrat Stearat de magneziu Dioxid de siliciu coloidal hidratat Amidon de porumb pregelatinizat Poloxamer 188 Incompatibilitati Nu este cazul. Precautii speciale pentru pastrare A nu se pastra la temperaturi peste 30 grade C. Important! Acesta este un prospect informativ al medicamentului APROVEL 150mg tablete film. Nu folositi informatiile din prospect in scopul diagnosticarii sau tratarii cu APROVEL 150mg tablete film. a unei probleme de sanatate. [DTDinfo id = "c_4"] [DTDinfo id = "c09_41"] [DTDinfo id = "a5"]

APROVEL 150mg – detalii si pret

DCI medicament: IRBESARTANUM
Forma farmaceutica: comprimate film.
Cantitate/ambalaj: 28 comprimate film.
Doza (concentratia): 150mg
Forma de prezentare: CUTIE X BLIST PVC/PVDC/AL X 28 COMPRIMATE FILM.
Firma: SANOFI PHARMA – BRISTOL MYERS SQUIBB
Tara: Franta
Cod ATC: C09CA04
Cod CIM: W42416002


ATENTIE! Acest pret este PRET DE RAFT al medicamentului ( pret necompensat).

VEZI PRET








Atentionare!
APROVEL 150mg tablete film. este un medicament.
Folositi APROVEL 150mg tablete film. doar la indicatia medicului.
Prospectul din aceasta pagina este un prospect informativ al medicamentului APROVEL 150mg tablete film.
Nu folositi informatiile din prospect in scopul tratarii cu APROVEL 150mg tablete film. a unei probleme de sanatate.

APROVEL 150mg Prospect Pret compensat si necompensat Despre medicamente

Index medicamente



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*